Ionuț Moșteanu este pliabil pe postul de conducător politic al uneia dintre instituțiile de forță ale sistemului. O dovedește pe deplin și faptul că, atunci când a priceput pe loc că ar fi cam mare cascheta SRI pentru el, a acceptat imediat Ministerul Apărării.
Acolo unde, așa după cum nimeni nu avea niciun dubiu, că doar așa a fost la fiecare rocadă de ministru politic, a trezit pe loc animozitatea generalilor de birou. Activi sau rezerviști nici măcar nu mai contează, din moment ce nu au dat în viața lor o palmă… Dar să mai fie și “eroi” ca bunelul Ciucă…
La început l-au bârfit că din prima zi a confundat DGIA-Direcția Generală de Informații a Armatei cu Direcția Generală Administrativă. Apoi au început să viruseze grupurile de Signal cu “scrisorile de revoltă” ale militarilor. Dar cam atât s-a ales de așa-zisul “PUCI al GENERALILOR”…
După care însă s-a trecut la “next level”… Cel al documentării contrainformative… Așa că ministrul a căzut pe “tehnica privată” laolaltă cu o colaboratoare prea slobodă de gură de felul ei… A mai aplecat apoi urechea și la “cântecul de sirenă” care i-a susurat să o angajeze la un minister “frate”…
Iar acum cică sunt poze cu același Moșteanu pe când era angajat la Clubul TEXAS de biliard și ducea bilele la mese. Desigur, munca nu este rușinoasă… La fel, nici nu ar pica prea bine o astfel de mediatizare în timpul vreunui Summit NATO…
Tocmai de aceea, Moșteanu trebuie să conștientizeze că a început să fie “tocat” informativ. Și decât să permită o astfel de vulnerabilitate la adresa securității naționale, să iasă primul și să lămurească toate aceste “apropouri”. De exemplu, să zică “da, am muncit la Texas” sau “nu, nu am muncit la Texas”. În ambele cazuri având dreptul să solicite informații oficiale dacă este sau nu victima unui început de șantaj! Nu de alta, dar barem SĂ SE ȘTIE CĂ SE ȘTIE…
