În septembrie, un tribunal rus a condamnat un bărbat de vârstă mijlocie din Iaroslavl la 14 ani într-o colonie penitenciară — o pedeapsă rezervată, de regulă, celor mai periculoși criminali din țară, scrie Politico.
În condițiile în care Kremlinul evită să ofere cifre privind pierderile de pe câmpul de luptă, jurnaliștii independenți și activiștii au folosit fotografiile pentru a documenta adevăratul bilanț al morților din război, dezvăluind pierderi mult mai mari decât cele recunoscute public de Moscova.
„Numărul tot mai mare de morminte — aceasta trebuie să fie o imagine care deranjează foarte mult autoritățile, deoarece le amintește de eșecul războiului lui Putin”, a declarat Jan C. Behrends, de la Centrul Leibniz pentru Istorie Contemporană, cu sediul în Germania. „Au murit atât de mulți oameni.”
În ultimele luni, autoritățile ruse au emis avertismente potrivit cărora fotografierea mormintelor militarilor ar putea atrage pedepse cu închisoarea pe viață, în timp ce Serviciul Federal de Securitate a patrulat prin cimitirele țării în căutarea celor care încalcă aceste reguli. Din vară, câteva zeci de persoane au fost arestate în întreaga Rusie. Acuzația oficială în aceste procese desfășurate cu ușile închise este trădarea — mai exact, colaborarea cu serviciile de informații ucrainene.
Pierderile Rusiei de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei sunt uriașe. Russia 200, o bază de date care monitorizează victimele, creată de publicația independentă Mediazona și serviciul în limba rusă al BBC, conține numele a aproape 283.000 de soldați morți, inclusiv detalii despre circumstanțele deceselor acestora. Însă Mediazona, care utilizează informații din surse deschise, precum postările de pe rețelele sociale și relatările presei locale, nu dispune de resursele și accesul necesare pentru a documenta fiecare deces de pe câmpul de luptă.
Alte organizații estimează că numărul morților este semnificativ mai mare. Ministerul britanic de Externe și serviciile de informații olandeze estimează că pierderile Rusiei depășesc o jumătate de milion, în timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat în iulie că 700.000 de soldați ruși au murit luptând în Ucraina.
Chiar și cele mai prudente estimări ale pierderilor Rusiei în Ucraina depășesc cu mult pierderile sovietice din Afganistan, un conflict care a durat aproape un deceniu de la declanșarea sa, în 1979. Atunci, ca și acum, Kremlinul a încercat să ascundă adevăratul cost al războiului.
Rudelor celor care au murit în Afganistan li s-a interzis să graveze pe pietrele funerare locul în care și-au pierdut viața cei dragi. „Nu aveai voie să marchezi mormântul în vreun fel care să indice că persoana murise în război”, a declarat Jeff Jones, profesor de istorie la Universitatea din Carolina de Nord. „Unele [rude] au fost chiar obligate să organizeze înmormântările noaptea, pentru a nu atrage atenția”, a adăugat el.
Ulterior, rudelor li s-a permis să graveze cuvintele „a murit eroic în îndeplinirea unei datorii internaționale”, însă formularea „a murit în Afganistan” nu a fost niciodată permisă.
La începutul războiului din Ucraina, Kremlinul nu era la fel de rezervat. În septembrie 2022, la șase luni după declanșarea invaziei ruse pe scară largă, ministrul Apărării, Serghei Șoigu, a declarat că 5.937 de soldați ruși muriseră în conflict.
De atunci, au existat puține declarații oficiale privind pierderile Rusiei. Pe măsură ce „operațiunea militară specială” s-a transformat într-un conflict prelungit, Moscova și-a intensificat eforturile de a ascunde cifrele, blocând noi căi de investigație pentru cei care încearcă să documenteze numărul victimelor.
În aprilie 2024, un purtător de cuvânt al Kremlinului le-a reamintit jurnaliștilor că informațiile privind pierderile reprezintă un „secret de stat”, iar raportarea acestora rămâne „prerogativa exclusivă a Ministerului Apărării”.
Mai târziu în același an, Rosstat, institutul oficial de statistică al Rusiei, a blocat accesul la datele sale privind excesul de mortalitate din țară, care fuseseră disponibile încă din anii 1990, ca parte a eforturilor de liberalizare din perioada perestroika și glasnost.
Datele Rosstat reprezentau o sursă extrem de valoroasă pentru verificarea informațiilor privind pierderile — și pentru combaterea afirmațiilor guvernului, spune Dmitri Treșcianin, editor Mediazona și coautor al proiectului Russia 200.
„Putem să-i numărăm pe toți, nume cu nume, dar cineva din guvern va spune întotdeauna «este fals»”, a declarat Treșcianin. „Dar când ai date oficiale care confirmă calculele noastre, nu mai poate face nimeni nimic împotriva lor.”
