O nouă variantă a coronavirusului, denumită PJ.2.1, atrage atenția cercetătorilor după ce a început să se răspândească în mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în Europa. Identificată pentru prima dată în Canada, în luna mai a acestui an, varianta a ajuns ulterior în Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă și în mai multe țări din Asia. Specialiștii analizează acum dacă aceasta ar putea declanșa un nou val de infectări și cât de bine sunt protejate persoanele care au deja imunitate.
Noua variantă COVID-19 a ajuns în Europa. Unde a fost descoperită pentru prima dată
Varianta PJ.2.1 se remarcă prin numărul mare de modificări genetice ale proteinei spike, pe care coronavirusul o folosește pentru a pătrunde în celulele umane. Apariția sa readuce în atenție și dificultatea de a deosebi simptomele COVID-19 de cele ale gripei sau răcelii. Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că manifestările acestor infecții respiratorii sunt adesea asemănătoare, astfel că un diagnostic corect nu poate fi stabilit doar pe baza simptomelor.
PJ.2.1 este o linie a virusului SARS-CoV-2, responsabil pentru COVID-19, care a atras atenția specialiștilor prin numărul mare de mutații. Spre deosebire de alte variante, care acumulează modificări genetice treptat, aceasta a apărut cu numeroase schimbări. Potrivit unui studiu realizat de Markus Hoffmann și echipa sa, publicat în octombrie 2026 în Journal of Infection, PJ.2.1 provine din varianta MC.10.1.7, descendentă a liniei JN.1, care a circulat până în luna mai a anului 2025.
Prima probă în care a fost identificată noua variantă datează din 2 mai 2026 și provine din provincia canadiană Ontario. Ulterior, infectări cu PJ.2.1 au fost depistate și în Alberta, Columbia Britanică și New Brunswick. În Statele Unite, prima detectare a avut loc pe 30 iunie, la New York, după care varianta a fost identificată și în California, Arizona, New Jersey, Virginia, Carolina de Nord, Missouri, Oklahoma, Colorado și Florida.
Prezența variantei a fost confirmată și în Singapore, Australia, Noua Zeelandă, Israel, Franța și Spania. În cazul Spaniei, cercetătorii au identificat indicii că virusul se transmite deja la nivel local, în mai multe regiuni. Datele autorităților sanitare din Ontario arată, de asemenea, că PJ.2.1 a reprezentat 25,2% dintre probele de coronavirus secvențiate în perioada 20 septembrie – 17 octombrie, în creștere față de 16,9%, procentul înregistrat în cele patru săptămâni anterioare.
De ce se răspândește noua variantă COVID-19. Descoperirea făcută de cercetători
Oamenii de știință încearcă să afle ce anume favorizează răspândirea variantei PJ.2.1. Una dintre explicațiile identificate în cercetările recente este capacitatea acesteia de a se atașa mai eficient de ACE2, un receptor aflat la suprafața celulelor umane. Coronavirusul folosește proteina spike pentru a se lega de acești receptori și pentru a pătrunde în celule. Modificările acestei proteine pot influența, astfel, capacitatea virusului de a infecta organismul.
În cadrul experimentelor de laborator, cercetătorii au observat că PJ.2.1 a fost mai puțin sensibilă decât celelalte variante analizate la un anticorp care vizează receptorul ACE2. Rezultatele sugerează că noua variantă se poate lega mai eficient de acest receptor. Specialiștii au verificat și dacă mutațiile îi permit virusului să evite anticorpii produși în urma vaccinării, însă nu au identificat o capacitate semnificativ mai mare de a scăpa de protecția acestora, comparativ cu majoritatea variantelor testate, conform NTVD.com.
Mai mult, anticorpii proveniți de la persoane vaccinate împotriva COVID-19 cu un vaccin adaptat variantei LP.8.1 au reușit să neutralizeze PJ.2.1. Sensibilitatea noii variante la acești anticorpi a fost de numai 1,8 ori mai mică decât în cazul variantei de referință. Cercetătorii consideră, așadar, că răspândirea sa ar putea fi explicată mai degrabă prin capacitatea crescută de a se atașa de receptorul ACE2 decât prin evitarea anticorpilor dobândiți în urma vaccinării.
Cele 8 simptome frecvente ale COVID-19. Cum pot fi confundate cu gripa sau răceala
Deocamdată, specialiștii nu au identificat un set de simptome specifice variantei PJ.2.1, prin care aceasta să poată fi deosebită de celelalte variante ale coronavirusului. Manifestările infecției cu COVID-19 pot fi foarte asemănătoare cu cele ale gripei sezoniere, răcelii obișnuite sau ale altor infecții respiratorii. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, printre cele mai frecvente simptome ale COVID-19 se numără:
– Febra;
– Frisoanele;
– Tusea;
– Durerea în gât;
– Nasul înfundat sau secrețiile nazale;
– Durerile de cap;
– Durerile musculare și corporale;
– Oboseala și starea de slăbiciune.
În unele cazuri, persoanele infectate pot avea și dificultăți de respirație, probleme digestive sau modificări ale gustului și mirosului. Organizația Mondială a Sănătății subliniază că multe dintre aceste manifestări apar și în cazul gripei. Din acest motiv, o persoană care are febră, dureri în gât sau se confruntă cu o stare persistentă de oboseală nu poate ști cu certitudine dacă este vorba despre COVID-19, gripă sau o simplă răceală.
Testele de diagnostic pot stabili dacă infecția este provocată de virusul SARS-CoV-2 sau de un alt virus respirator. Pentru identificarea variantei exacte, laboratoarele de sănătate publică folosesc secvențierea genomică, o metodă prin care sunt analizate caracteristicile genetice ale virusului.
Cât de periculoasă este varianta PJ.2.1 și cine riscă să dezvolte forme grave
Una dintre principalele întrebări este dacă noua variantă ar putea provoca forme mai grave de COVID-19. Până în prezent, nu există suficiente dovezi clinice care să arate că PJ.2.1 crește riscul de spitalizare sau deces, comparativ cu variantele care au circulat anterior. Studiul publicat în Journal of Infection s-a concentrat în principal asupra modificărilor genetice ale virusului, a capacității sale de a pătrunde în celule și a modului în care reacționează la anticorpi.
Cercetătorii au observat că PJ.2.1 a fost identificată mai frecvent în rândul persoanelor în vârstă, în special al celor care au împlinit 70 de ani. Această observație nu înseamnă însă că noua variantă afectează în mod special vârstnicii sau că provoacă forme mai severe în cazul acestora. Persoanele în vârstă, cele cu un sistem imunitar slăbit, dar și pacienții care suferă de diabet, boli de inimă sau afecțiuni respiratorii cronice rămân categoriile expuse unui risc mai mare de complicații în urma unei infecții cu COVID-19.
