Pentru al patrulea an la rând, România înregistrează un sold migrator pozitiv, numărul persoanelor care aleg să se stabilească aici depășind totalul celor care emigrează. Această schimbare demografică surprinzătoare este susținută puternic de cetățenii străini, care reprezintă peste o treime din totalul noilor rezidenți veniți în țară începând cu 2022.
Un studiu elaborat de Fundația Friedrich Ebert scoate la iveală o realitate demografică paradoxală: România se transformă treptat într-o destinație pentru imigranți. Deși începând cu anul 2022 puțin peste un milion de cetățeni români au ales să părăsească țara, balanța este înclinată pe plus. Totalul românilor repatriați, cumulat cu cel al străinilor care s-au mutat aici, depășește numărul plecărilor cu aproximativ 280.000 de persoane în acest interval de patru ani.
O pondere însemnată din acest val de noi locuitori nu are cetățenie română. Sociologul Romeo Asiminei a explicat dimensiunea acestui fenomen: „Mai mult de o treime, de fapt, din persoanele nou stabilite în România, care locuiesc de mai mult de 12 luni în România, vedem că sunt cetățeni străini”.
Principalele state de origine ale străinilor care aleg să își construiască o viață în România nu sunt doar țările vecine, precum Republica Moldova și Ucraina, ci și state occidentale dezvoltate, printre care Statele Unite ale Americii, Canada, Germania și Italia.
Un exemplu al acestei inversări de roluri este Sefora Russo, o tânără din Italia care în urmă cu doi ani s-a mutat la Iași, unde profesează ca balerină la Operă. Dacă ani de-a rândul românii au plecat spre Peninsula Italică în căutarea unui trai mai bun, Sefora a găsit în România oportunitatea de a-și împlini visul profesional și nu intenționează să plece prea curând.
„Aici, în Iași, dansul este ceva ce oamenilor le place să privească și urmăresc îndeaproape. În Italia, nu e un mediu extraordinar pentru dansatori și mulți pleacă peste hotare. Este foarte trist să pleci, dar dacă munca nu este plătită bine, nu putem rămâne”, a mărturisit balerina.
În ceea ce îi privește pe românii care se întorc acasă, părerile și experiențele legate de reintegrare sunt împărțite. Pe de o parte, există percepția că presiunea financiară care îi împingea pe oameni peste hotare s-a mai diminuat. „Nu mai vedem atât de mulți români care pleacă la modul: ‚Mi-e dor de casă, dar n-am ce face, trebuie să fac bani‘”, a observat un tânăr.
De asemenea, atașamentul față de locurile natale cântărește greu în decizia revenirii. „Până la urmă, acasă e cel mai bine, eu așa zic. Câteodată, putem merge pe premisa că: ‚Fie pâinea cât de rea, tot e mai bună în țara ta‘”, este de părere o altă persoană.
Pe de altă parte, realitatea pieței muncii din România rămâne o provocare pentru unii dintre cei repatriați. „Am în anturaj prieteni care au revenit din străinătate și lucrează în România și este foarte greu să-și găsească de muncă și să revină, măcar să trăiască decent”, a semnalat un alt cetățean.
