Ritmul de creștere a prețurilor locuințelor în România a fost mai lent decât cel al veniturilor gospodăriilor, iar raportul dintre prețurile locuințelor și venituri a scăzut, arată un document publicat de Comisia Europeană. Nivelurile prețurilor locuințelor în comparație cu nivelurile veniturilor sunt mai scăzute decât în majoritatea țărilor UE.
Luând în considerare costul finanțării ipotecare, capacitatea de împrumut a oamenilor s-a îmbunătățit semnificativ și în ultimul deceniu. În timp ce piața chiriilor este destul de mică, raportul dintre noile chirii și venituri a scăzut în ultimii zece ani.
Fondul locativ din România se confruntă cu provocări din cauza lipsei de diversificare
Marea majoritate a românilor (95,6%) dețin locuințe, o mică parte (4,4%) trăind în închirieri formale, dar piața neoficială a închirierilor poate fi mai mare. În 2022, România avea un fond limitat de locuințe sociale, cererile de închiriere depășind cu mult numărul unităților disponibile.
Există o Strategie Națională a Locuirii, cu măsuri care ar fi trebuit să se ia. Anul trecut, Statul român a dat în folosință doar 500 de locuințe sociale.
Printre restanțe se numără:
„Analizarea posibilității sprijinirii accesului la locuințe destinate închirierii pentru categoriile expuse riscului de excluziune socială
Construirea de locuințe pentru tineri sub 35 de ani care provin din comunități marginalizate sau grupuri vulnerabile
Îmbunătățirea calității vieții populației din comunități marginalizate și grupuri vulnerabile, inclusiv prin lucrări de renovare energetică și alte intervenții pentru crearea de beneficii suplimentare
Asigurarea accesului la servicii de locuire pentru persoanele fără adăpost, prin intervenții de tip „locuință înainte de toate”
Costurile de tranzacționare sunt moderate în România și se află între 4,4-10,2% pentru cumpărător
Cel mai redus număr al tranzacțiilor se constată în județele Giurgiu, Teleorman, Covasna, Olt sau Sălaj (sub 0,6 la sută din numărul tranzacțiilor au loc în fiecare dintre aceste județe). O proporție importantă din tranzacțiile de unități individuale sunt finanțate prin credit bancar (circa 38 la sută).
Costurile de tranzacționare sunt moderate în România și se află între 4,4-10,2 la sută pentru cumpărător și includ: taxa de timbru, taxele notariale și taxa de înregistrare și între 3 la sută și 6 la sută pentru vânzător.
Cele mai mari costuri de tranzacționare sunt înregistrate în Franța, Malta sau Belgia, însă în Bulgaria, Cehia sau Polonia costurile de tranzacționare a bunurilor imobiliare sunt inferioare celor consemnate în România.
Lipsa de adăpost a afectat peste 8.000 de persoane
Lipsa de adăpost a afectat peste 8.000 de persoane și a fost mai concentrată în zonele urbane (70%), în special în București (35,5%), principala cauză fiind lipsa locurilor de muncă (44,1%), arată documentul Comisiei Europene.
Lipsa dreptului de proprietate asupra terenurilor sporește insecuritatea locuințelor în așezările informale, îngreunând conectarea locuințelor la utilități și limitând accesul la sprijin de stat în zonele îndepărtate. Eforturile administrației publice de a oficializa drepturile de proprietate și de a conecta locuințele permanente la drumuri, apă și electricitate sunt esențiale pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale populațiilor vulnerabile, spun autorii raportului.
Costurile ridicate ale locuirii au un impact negativ asupra nivelului de trai. În 2024, 4,7% din populație s-a confruntat cu costuri pentru locuințe de peste 40% din venitul disponibil total al gospodăriei. Media UE este de 8,2%.
Costurile cu locuința și condițiile precare de locuit continuă să fie problematice
Un procent semnificativ de români, în special cei expuși riscului de sărăcie, cheltuiesc o mare parte din venituri pentru locuință, spune documentul Comisiei.
Cheltuielile cu locuința reprezintă o povară semnificativă pentru aproape două din cinci gospodării, spune raportul citat. România are una dintre cele mai ridicate rate de privare severă de locuință și de supraaglomerare din UE, în special în zonele rurale.
Pentru a face față acestor provocări, sunt necesare investiții strategice în infrastructura locuințelor și în politici care să stimuleze accesibilitatea financiară și disponibilitatea locuințelor, în special pentru persoanele cele mai vulnerabile.
O planificare teritorială și reglementări mai stricte în materie de locuințe, în special adoptarea unor zonări favorabile incluziunii (care impun un procent minim de locuințe accesibile ca preț și/sau sociale în noile dezvoltări), pot contribui la atenuarea provocărilor în materie de locuințe. Ar putea fi avute în vedere investiții suplimentare în locuințe decente și la prețuri accesibile, pe lângă cele din planul de redresare și reziliență (investiții în locuințe pentru tineri, cadre didactice/personal medico-sanitar) și finanțate din fondurile politicii de coeziune, recmandă autorii raportului.
Condițiile precare de locuit sunt un fenomen generalizat, în special în zonele rurale și în comunitățile marginalizate
În 2024, 40,7% dintre persoane locuiau într-o gospodărie supraaglomerată (UE: 16,9%). Pentru persoanele expuse riscului de sărăcie, acest procent a crescut la 53,7% (28,8% în UE).
România a înregistrat, de asemenea, o rată foarte ridicată a persoanelor care se confruntau cu o deprivare severă de locuință în zonele rurale (14,5% față de 3,5% în UE).
Rata este, de asemenea, deosebit de ridicată pentru gospodăriile aflate sub pragul sărăciei, pentru părinții unici susținători ai familiei monoparentale și familiile cu copii. În plus, o proporție relativ ridicată a populației și a persoanelor aflate sub pragul sărăciei nu avea acces la instalații sanitare de bază, cum ar fi toaletele cu apă în interior (15,4% și, respectiv, 43,3%), conchid autorii documentului.
