Citiți și vă cruciți, cu stânga, ce scrie la o gazetă…
” În politica românească există momente care rămân în memoria publică și schimbă percepția oamenilor despre cei aflați la conducere. Un astfel de moment este cel legat de Alexandru Rogobete, unul dintre cei mai apreciați miniștri ai Sănătății din ultimii 36 de ani.
Pentru prima data după mult timp, sistemul sanitar a avut în frunte un om perceput de mulți drept profesionist, pragmatic și preocupat de rezultate concrete. Într-un domeniu în care promisiunile au fost adesea mai numeroase decât realizările, Alexandru Rogobete a reușit să transmită încredere prin muncă, dialog și implicare directă.
Ceea ce îl diferențiază de mulți dintre predecesorii săi nu este doar competența profesională, ci și capacitatea de a înțelege nevoile reale ale pacienților și personalului medical. În timpul mandatului său, accentul a fost pus pe investiții, pe modernizarea infrastructurii medicale și pe crearea unor condiții mai bune pentru medici și pacienți.
Însă poate cel mai important lucru este că Alexandru Rogobete a demonstrat că funcția publică nu trebuie privită ca un privilegiu, ci ca o responsabilitate. Într-o perioadă în care încrederea românilor în instituțiile statului este la un nivel scăzut, el a reușit să câștige respectul unei părți importante a societății.
Reacțiile apărute după plecarea sa din funcție spun mai mult decât orice discurs politic. Puțini demnitari pot afirma că au lăsat în urmă un val de susținere și numeroase voci care cer revenirea lor.
Într-o țară în care schimbările de miniștri sunt frecvente și adesea trec neobservate, cazul Alexandru Rogobete este unul aparte. Pentru mulți români, el reprezintă modelul administratorului modern: competent, echilibrat, orientat spre soluții și capabil să comunice deschis cu cetățenii.
Indiferent de evoluțiile politice viitoare, un lucru este cert: atunci când oamenii ajung să ceară întoarcerea unui ministru după plecarea sa, înseamnă că acel om a reușit să lase ceva valoros în urmă. Iar pentru numeroși români, Alexandru Rogobete este unul dintre puținii miniștri ai Sănătății care au reușit acest lucru”.
Ei bine, nu ne-am întors în timp! Nu este un OMAGIU cât pentru ”nea Nicu și coana Leana” la un loc! Cui să stoarcă o lacrimă de mândrie națională o astfel de odă siropoasă? Poate cel mult mentorului lui Rogobete, medicul Săndesc… Dar, de fapt, poate acesta lăcrimează mai mult pentru condamnarea definitivă la închisoare primită zilele trecute…
Rămâne totuși, întrebarea de ce i se freacă statuia lui ROGO acum, când acesta nu mai este ministru… Poate pentru că tot ROGO a rămas la conducerea structurii ministeriale – așa cum a făcut și când era ministru! – care coordonează proiectele de miliarde din PNRR? Alături de ”surioara” sa tot ”roșie” de la ANDIS, Iuliana Feclistov cu a sa ”mare infrastructură sanitară”…?
Dar ia citiți și ce scrie la altă gazetă, în aceeași zi, dar de această dată să vă cruciți cu mâna dreaptă, cea corectă…
”… fostul ministru al Sănătății, Alexandru Florian Rogobete, a acționat ca o unealtă a grupării criminale patronate de Maricel Păcuraru pentru a deturna o licitație în valoare de circa 300 milioane de euro, fiind sprijinit de prietenul său Alexandru Costache, directoarea generală prof.univ.dr. Anca Coliță a Institutului Clinic Fundeni și patronul Erbașu Construcții, Cristian Erbașu”…
Desigur, stenograma întrevederii din data de 21 ianuarie anul trecut, din biroul lui Rogobete – pe atunci ministrul Sănătății -, dintre directoarea medicală Alina Tănase și managera Anca Coliță va lămuri ”încadrarea” cu care va ieși fiecare din biroul procurorului de caz. De la etajul 2… Doar așa, SĂ SE ȘTIE CĂ SE ȘTIE unde va da ”Rogo al lui Săndesc” declarația ”pe care o dau, susțin și semnez”…
