Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a gestionat în 2025 un volum de activitate fără precedent, caracterizat de o supraîncărcare accentuată și presiuni funcționale semnificative, dar în același timp a reușit să reducă substanțial stocul de dosare și termenele de soluționare, potrivit informării publice privind bilanțul instituției.
Instanța supremă arată că a gestionat în total 18.654 de cauze, dintre care 12.586 au fost nou-intrate, iar 14.234 au fost soluționate, ceea ce a dus la o reducere a stocului de dosare cu 25%. Documentul subliniază că acesta este „cel mai clar semn al unei tendințe de eficientizare a activității instanței supreme”.
Supraîncărcare și model „atipic” în Europa
Raportul evidențiază că Înalta Curte funcționează într-un „model jurisdicțional atipic în arhitectura instanțelor supreme europene, dominat de supraîncărcare și presiuni funcționale”, ceea ce reflectă un nivel de solicitare greu de comparat cu alte sisteme judiciare din Uniunea Europeană.
Deși numărul de dosare este un indicator important, bilanțul insistă că activitatea nu poate fi evaluată doar cantitativ, întrucât complexitatea cauzelor diferă major între secții. Astfel, Secția penală concentrează aproximativ jumătate din complexitatea totală a activității, în timp ce contenciosul administrativ și fiscal reprezintă circa 26%, iar fiecare dintre secțiile civile aproximativ 10%.
Încărcătură uriașă pe judecător și participări masive în completuri
Datele arată o presiune constantă asupra judecătorilor, în special la Secția de contencios administrativ și fiscal, unde fiecare magistrat a gestionat, în medie, 944 de dosare rulate și 657 de cauze soluționate, la care se adaugă mii de participări în completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și recursuri în interesul legii.
La nivel general, activitatea mecanismelor de unificare a practicii judiciare a atins cote ridicate, cu 632 de sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și 31 de recursuri în interesul legii înregistrate într-un singur an.
Un indicator relevant al volumului de muncă îl reprezintă și numărul participărilor în completurile pentru hotărâri prealabile, care a ajuns la 11.794 în 2025, sugerând un ritm intens de activitate, ce echivalează, în medie, cu mai multe participări zilnice pentru fiecare judecător implicat în aceste completuri.
Activitate complexă, dincolo de judecarea cauzelor
Bilanțul scoate în evidență faptul că activitatea ÎCCJ nu se limitează la soluționarea dosarelor, ci include și un volum administrativ semnificativ, cu peste 4.000 de ordine emise, mii de lucrări bugetare și peste 1.500 de puncte de vedere formulate.
„Acest cumul de atribuții jurisdicționale și administrative, prin amploare și diversitate, conferă activității instanței supreme un caracter particular, dificil de comparat cu modelele clasice ale instanțelor supreme din Uniunea Europeană”, se arată în document.
În același timp, instanța a continuat integrarea dreptului european în jurisprudența națională, prin dialog cu instanțele europene și utilizarea mecanismelor de trimitere preliminară, în scopul asigurării unei practici unitare și aliniate standardelor europene.
Eficiență crescută în ciuda presiunii
În pofida volumului ridicat de activitate, Înalta Curte subliniază că a reușit să îmbunătățească eficiența și să reducă termenele de soluționare, contrazicând percepțiile potrivit cărora activitatea ar fi mai puțin solicitantă.
Documentul concluzionează că, „într-un context marcat de complexitate, presiune instituțională și provocări publice”, instanța supremă și-a menținut misiunea de a „servi legea, de a apăra independența justiției și de a consolida încrederea în statul de drept”.
Pentru anul 2026, prioritățile instituției vizează optimizarea încărcăturii între secții, continuarea digitalizării, consolidarea resurselor și întărirea rolului de unificator al practicii judiciare, într-un efort de a gestiona mai eficient un volum de activitate aflat la niveluri record.
