Consiliul executiv al UNESCO l-a desemnat luni pe egipteanul Khaled el-Enany pentru a deveni următorul director general, care va avea dificila sarcină de a conduce în următorii patru ani organizația acuzată de politizare și afectată de retragerea anunțată a Statelor Unite, informează AFP.
Khaled el-Enany, fost ministru al Antichităților și Turismului în vârstă de 54 de ani, egiptolog de formație, l-a devansat pe contracandidatul său, congolezul Edouard Matoko, cu 55 de voturi din 57.
Votul de azi urmează să fie validat pe 6 noiembrie la reuniunea Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură de la Samarkand (Uzbekistan). Conferința generală nu s-a opus niciodată alegerii făcute de Consiliul executiv.
Khaled el-Enany, un francofon perfect, care a studiat egiptologia la Universitatea din Montpellier, va deveni primul director general al UNESCO originar dintr-o țară arabă și al doilea african după senegalezul Amadou Mahtar Mbow (1974-1987).
”Îi urez mult succes lui el-Enany în îndeplinirea misiunii sale nobile”, a reacționat președintele Egiptului, Abdel Fattah al-Sissi, într-un somunicat.
Khaled el-Enany își va prelua oficial mandatul pe 14 noiembrie, succedându-i franțuzoaicei Audrey Azoulay, directoare generală din 2017.
În fața Consiliul executiv, acesta a promis luni să lucreze ”mână în mână cu toate statele membre pentru a construi împreună o foaie de parcurs în vederea modernizării UNESCO și a pregătirii pentru viitor”.
Spre deosebire de contracandidatul său, Matoko, care își scotea în evidență cei 35 de ani de carieră în cadrul UNESCO, Khaled el-Enany a promis, în timpul campaniei lansate în 2023, să aducă ”o viziune proaspătă” și cunoștințele dobândite în urma unei cariere ”pe teren” – ca cercetător în domeniul egiptologiei, director al celebrului Muzeu egiptean din Cairo, apoi ministru – pentru a oferi UNESCO ”mai multă vizibilitate și un impact mai mare”.
Acțiunile sale ministeriale au fost salutate unanim într-o prioadă când acest sector important al economiei egiptene, furnizor de locuri de muncă și de valută, a fost marcat de atentatele sângeroase revendicate de Statul islamic în 2017 și 2018, apoi de pandemia de COVID-19 din 2020.
A supervizat de asemenea crearea Muzeului național al civilizației egiptene, care adăpostește din 2021 circa 10 mumii regale, printre care și cea a lui Ramses al II-lea.
Numele său a fost însă asociat și cu pagubele produse în 2020 de marile lucrări de dezvoltare urbană necropolei istorice din Cairo, ”Orașul morților”. Expulzarea locuitorilor aflați în situții precare și strămutarea rămășițelor pământești din acest sit înscris în patrimoniul mondial UNESCO a suscitat critici intense.
Ministerul condus atunci de el-Enany a dat asigurări că nu a procedat ”la nicio distrugere de monumente”, ci doar ”a unor morminte contemporane”.
Provocare financiară
Khaled el-Enany preia frânele unei organizații afectate de o contestare profundă după ce în ultimele luni a fost acuzată de politizare.
După ce Israelul a părăsit organizația în 2017, acest an a fost marcată de plecare Nicaraguei în luna mai, după acordarea unui premiu unei publicații a opoziției și, mai ales, a Statelor Unite, oficializată în iulie de administrația Trump, care a acuzat organizația de părtinire anti-israeliană, de promovarea ”unor cauza sociale și culturale care divizează” și de apărarea ”unei foi de parcurs ideologice și mondialiste”.
Această plecare afectează grav finanțele organizației – SUA furnizau 8% din bugetul total -, dar și prestigiul acesteia.
Khaled el-Enany a promis că va depune eforturi pentru a readuce Statele Unite în organizație, așa cum a procedat și Audrey Azoulay în 2023, la șase ani după ce Donald Trump a decis pentru prima dată să-și retragă țara din organizație.
”Vreau să încerc să depolitizez dezbaterea în sânul UNESCO. Dacă un copil este privat de educație, nu vreau să-i știu naționalitatea”, a explicat recent pentru AFP. ”Eu nu vin cu o agendă, nu vin ca purtător de cuvânt al lumii arabe, nici al continentului african”.
În fața presei a mai evocat rolul ”enorm” pe care l-ar putea juca UNESCO în zonele de conflict, ”atât în Gaza, cât și în Ucraina sau în Haiti”, evocând ”distrugerea sistemului școlar”, ”jurnaliști uciși așa cum nu s-a mai văzut niciodată în lume”, ”situri culturale distruse”.
”Dar pentru a fi eficienți, e nevoie de bani, de bugete”, a reamintit el.
Intenționează de asemenea să consolideze baza financiară a UNESCO, prin atragerea unui număr mai mare de contribuții voluntare din partea guvernelor sau prin apel la resurse ale sectorului privat (fundații, mecenate, companii etc).
Acestea din urmă ”reprezentau 8% (din buget) în 2024 și există marjă pentru a le crește”, a explicat el.
