China amplasează primul centru de date comercial bazat pe inteligență artificială pe fundul mării, deschizând era „supercreierului albastru” în mijlocul cursei tehnologice globale.
Revoluția de sub mare
În martie 2023, în largul coastei orașului Lingshui, provincia Hainan, China a plasat o „capsulă de date” de 1.300 de tone pe fundul mării. Acesta este primul centru de date subacvatic comercial din lume , marcând un punct de cotitură major în modul în care oamenii construiesc infrastructură digitală. Mai mult decât un simplu proiect tehnologic, proiectul este și răspunsul Chinei la o problemă dificilă: cum să satisfacă cererea din ce în ce mai mare de calcul bazat pe inteligență artificială fără a cădea într-un impas în materie de energie și apă dulce.
În contextul exploziei inteligenței artificiale, fiecare interogare a utilizatorului trimisă către cloud înseamnă consum de energie electrică și apă utilizată pentru răcirea cipurilor serverelor. Amplasarea centrelor de date pe fundul mării nu este doar simbolică, ci poate fi direcția inevitabilă pentru viitorul infrastructurii digitale sustenabile.
Inteligența artificială, cloud computing-ul și big data creează o sete fără precedent de putere de calcul. Centrele de date – care găzduiesc zeci de mii de servere – sunt „fabricile” care furnizează această putere de calcul. Dar prețul de plătit este uriaș. Se estimează că până la 40% din energia electrică consumată de centrele de date este destinată doar răcirii.
Odată cu aceasta vine și nevoia de apă proaspătă. Un studiu realizat în SUA a constatat că fiecare 20-50 de interogări ale inteligenței artificiale pot consuma echivalentul unei sticle de apă de 500 ml. Antrenarea GPT-3 a „devorat” odată peste 700.000 de litri de apă, suficient pentru a produce câteva sute de mașini sau pentru a alimenta cu apă un sat întreg timp de săptămâni.
În mod ironic, multe centre de date sunt construite în regiuni aride precum Arizona (SUA), Spania sau Orientul Mijlociu, unde agricultura și oamenii se confruntă deja cu dificultăți din cauza lipsei de apă. Competiția directă dintre „servere” și „băutori” face conflictul de resurse și mai evident.
Aducerea centrelor de date sub mare
Soluția Chinei sună a science fiction: în loc să lase serverele însetate pe uscat, le pun pe fundul mării. Acolo, căldura masivă este disipată de curenții oceanici naturali. Fără turnuri de răcire, fără pompe de apă dulce, doar conducte prin care apa de mare absoarbe și transportă căldura departe de servere.
Pe lângă economisirea energiei, această soluție evită și ocuparea unui teren din ce în ce mai rar și controversat. Mediul etanș din interiorul „capsulei de date” este, de asemenea, mai stabil: nu există praf, nu există vibrații, umiditatea și presiunea nu sunt controlate. Acest lucru reduce semnificativ rata de defecțiune a dispozitivului.
În special, centrele de date subacvatice se pot conecta cu ușurință la surse de energie regenerabilă offshore, în special la energia eoliană. De exemplu, centrul offshore din Shanghai este proiectat să obțină până la 97% din electricitatea sa de la un parc eolian offshore adiacent. Un beneficiu suplimentar este reducerea latenței transmisiei de date atunci când este situat în apropierea orașelor de coastă, deservind industrii care au nevoie de sincronizare instantanee a datelor, cum ar fi mașinile autonome.
Lingshui, Hainan este locul care marchează această etapă istorică. În noiembrie-decembrie 2023, prima „capsulă de date” a fost plasată la o adâncime de peste 40 de metri, la 3 kilometri de țărm. Cu o capacitate echivalentă cu 60.000 de computere, sistemul poate procesa până la 4 milioane de imagini HD în doar 30 de secunde. Durata de viață proiectată este de 25 de ani, funcționând stabil chiar și atunci când supertaifunul Terry va ajunge în 2023. Planul pe termen lung este de a amplasa 100 de capsule, economisind 122 de milioane de kWh de energie electrică pe an, 68.000 m² de teren și 105.000 de tone de apă dulce.
Centrul de date subacvatic din imagine este un proiect pilot în largul coastei Hainanului.
În paralel, în largul coastei Shanghaiului, Hailanyun (cunoscut și sub numele de HiCloud) implementează un proiect în valoare de 223 de milioane de dolari. Faza 1 are 198 de rack-uri, echivalentul a 396 – 792 de servere AI, suficiente pentru a antrena un model echivalent GPT-3.5 într-o singură zi. Deși scara este mai mică decât cea a centrului onshore (3.000 – 10.000 de rack-uri), proiectul este considerat o rampă de lansare pentru o serie de centre de date subacvatice, cu un sprijin guvernamental puternic.
Lecții din Microsoft Project Natick
Înainte de China, Microsoft a fost un pionier. În 2015, compania a lansat Proiectul Natick, aruncând un container ce conținea 800 de servere în marea Scoției. După doi ani, rezultatele au fost surprinzătoare: sistemul a funcționat sustenabil, a economisit energie și a avut o rată de defecțiune de doar 1/8 din cea a centrului onshore. Secretul constă în camera etanșă care conține azot gazos, eliminând impactul asupra oamenilor și mediului.
Cu toate acestea, Microsoft s-a oprit la stadiul experimental, nu la cel de comercializare. Compania considera Natick doar ca o platformă de cercetare. Între timp, China a acționat mai repede: a durat doar 30 de luni pentru a transforma ideea într-un proiect comercial – o „scurtătură” rară în industria infrastructurii digitale.
Datele sunt asemănate cu „noul petrol”. Oricine controlează infrastructura de calcul va avea un avantaj în cursa economiei digitale. Recunoscând acest lucru, China a inclus centrele de date în lista sa de șase obiective pentru „noua infrastructură”.
Proiectele subacvatice nu reprezintă doar o soluție tehnică pentru economisirea energiei electrice și a apei, ci și o declarație politică: China este pregătită să fie lider mondial în domeniul tehnologiei verzi pentru inteligența artificială. Hailanyun și-a exprimat deschis ambiția de a „depăși SUA”, extinzându-și amploarea cu sponsorizare de stat.
Semne mari de întrebare
În ciuda potențialului său evident, modelul nu este lipsit de controverse. Din punct de vedere ecologic, cercetările au arătat că nivelul apei de mare din apropierea capsulei Natick a crescut cu câteva miimi de grad. În condiții de valuri de căldură oceanice, apele uzate fierbinți ar putea epuiza oxigenul, amenințând viața marină.
În ceea ce privește securitatea, un studiu din 2024 a avertizat că un semnal acustic special ar putea deteriora capsula subacvatică, reprezentând o amenințare de atac. Din punct de vedere tehnic, etanșarea împotriva scurgerilor, coroziunii și bioincrustării necesită o precizie de până la milimetru.
Hailanyun susține că impactul asupra mediului este „neglijabil” (mai puțin de 1°C) și a abordat problema parazitului în regiunile tropicale. Însă comunitatea științifică internațională a solicitat o monitorizare mai atentă înainte de extinderea măsurilor.
Succesul timpuriu al Chinei a stârnit un val de interes. Coreea de Sud a anunțat planuri de a implementa centre de date subacvatice. Japonia și Singapore studiază variante „plutitoare” care pot fi construite pe apă.
Acest lucru sugerează că ideea nu este doar o „specialitate chinezească”, ci ar putea deveni o tendință globală. Cu toate acestea, viteza de răspândire a acesteia va depinde mai mult de cadrul juridic maritim, de evaluarea ecologică și de asigurarea lanțului de aprovizionare decât de capacitățile pure tehnice.
Viitorul inteligenței artificiale: în cloud sau sub mare?
Centrul de date subacvatic este o dovadă a ingeniozității umanității în fața unor provocări enorme. Acesta combină trei factori: nevoia tehnologică, presiunea mediului și strategia națională.
Însă drumul de urmat este lung: trebuie să își dovedească siguranța, eficiența economică și acceptarea socială. Dacă va avea succes, inteligența artificială a viitorului nu numai că va „trăi în cloud”, ci și „va locui sub mare” – unde curenții oceanici se răcesc, briza mării furnizează electricitate, iar capsulele gigantice de oțel procesează în tăcere trilioane de calcule.
