Pentru a se desprinde de umbrela americană, deputații francezi recomandă într-un raport, printre altele, consolidarea cooperării industriale și asumarea de către europeni a descurajării nucleare pe continent, în locul Statelor Unite, relatează Agenția de presă Rador, care citează Le Monde.
De la revenirea lui Donald Trump la putere în Statele Unite, la începutul anului 2025, europenii se întreabă neîncetat cum să-și asigure singuri securitatea. Realegerea președintelui american, reticent să finanțeze protecția Bătrânului Continent și dornic să reducă implicarea militară a Statelor Unite în Europa, a marcat sfârșitul „vasalizării fericite” a Europei, pentru a relua expresia șefului statului italian, Sergio Mattarella. Iar dintre numeroasele întrebări ridicate de această nouă situație, una pare esențială: ce rol ar trebui să-i revină Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), care guvernează securitatea europeană și în cadrul căreia Washingtonul continuă să dețină o poziție dominantă?
La această întrebare parlamentarii francezi tocmai au oferit un răspuns foarte… francez, într-un raport privind „articularea și compatibilitatea apărării europene și atlantice”, prezentat miercuri, 30 septembrie, în fața comisiilor de apărare și afaceri externe ale Adunării Naționale și pe care Le Monde l-a putut consulta înainte de publicare. Coraportorii săi, deputații Michèle Tabarot (Les Républicains, Alpes-Maritimes) și David Habib (fost membru al Partidului Socialist, Pyrénées-Atlantiques), care s-au deplasat în Danemarca, Groenlanda și la Bruxelles și au audiat aproximativ douăzeci de responsabili civili și militari, invită Uniunea Europeană „să-și însușească NATO” pentru a face din aceasta „brațul său armat”. Altfel spus, europenii să preia conducerea din mâinile americanilor.
Obiectivul, care pare mai degrabă o dorință decât o perspectivă imediat realizabilă, se înscrie pe linia demersurilor lui Emmanuel Macron în favoarea unei suveranități europene sporite în materie de apărare și, într-un sens mai larg, în tradiția franceză a autonomizării față de Statele Unite. Este o poziție respinsă de numeroși vecini ai Franței, care continuă să mizeze pe durabilitatea și soliditatea umbrelei americane. De cursa reînarmării declanșată de războiul din Ucraina profită, de altfel, companiile americane, ale căror exporturi către Europa au crescut, în perioada 2021-2025, cu 217% față de perioada precedentă, potrivit datelor Stockholm International Peace Research Institute.
Dezbaterea privind consolidarea „pilonului european” al NATO nu este nouă, în condițiile în care Statele Unite își concentrează acum atenția asupra Asiei și asupra rivalului lor strategic, China. În 2024 – așadar, chiar înainte de alegerea lui Donald Trump, generalul Jean-Marc Vigilant, fost înalt responsabil francez în cadrul NATO, considera că europenii nu ar mai trebui să privească Alianța „ca pe o organizație americană la care ei participă, ci ca pe o organizație europeană la care participă americanii”. O concluzie logică, în opinia sa, având în vedere că, pentru Statele Unite, NATO nu mai reprezintă decât o simplă „organizație regională”, scria el într-o analiză pentru Institutul de Relații Internaționale și Strategice.
Lacune grave
Drumul pare însă lung până la momentul în care s-ar putea vorbi despre o eventuală preluare a conducerii NATO de către europeni. În raportul lor, deputații francezi enumeră lacunele grave – industriale, tehnologice și operaționale – care continuă să facă Europa dependentă de capacitățile americane. Un exemplu dintre multe altele îl reprezintă sateliții, esențiali pentru activitățile de informații și comunicații, de care Europa duce o lipsă acută. „Armatele europene, inclusiv armata franceză, nu dispun, în cel mai bun caz, decât de un eșantion de capacități majore, și nu de forțe de luptă robuste, capabile să facă față unui conflict de mare intensitate”, scriu coraportorii. În aceste condiții, este dificil ca europenii să pretindă că pot prelua conducerea, în condițiile în care bugetul militar total al Statelor Unite echivalează cu 60% din cheltuielile totale ale NATO.
Din punct de vedere instituțional, cu greu ar putea Uniunea Europeană să-și propună să ia locul NATO, apărarea rămânând un domeniu rezervat statelor membre. „Fără NATO, UE nu dispune nici de planuri prestabilite, nici de structuri politico-militare care să permită discutarea și aprobarea lor în prealabil, nici de o pregătire operațională comună”, a amintit în cursul audierilor amiralul Pierre Vandier, comandantul suprem aliat pentru transformare în cadrul NATO. Iar orice tentativă de câștigare a unei autonomii sporite provoacă reticențe.
Dorința exprimată la 16 septembrie de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ca Europa să dispună de „propriul manual” pentru combaterea amenințărilor hibride este, astfel, privită cu scepticism de unii europeni. Ea ar dori, printre altele, să se inspire din articolul 4 al Tratatului NATO, care permite convocarea unor reuniuni de criză.
Dacă autorii raportului le cer vecinilor Franței să consolideze cooperarea industrială și achizițiile comune de armament – singura modalitate, în opinia lor, de „europenizare a NATO”, ei consideră de asemenea că Franța ar putea contribui asumându-și, în perspectivă, rolul de garant al descurajării nucleare pe continent în locul Statelor Unite. Ar fi o continuare a conceptului de „descurajare avansată” propus de Emmanuel Macron, la care au aderat deja zece state europene, iar un al unsprezecelea, Letonia, tocmai a început discuții în acest sens.
„Ce a făcut Emmanuel Macron ar putea foarte bine să fie desființat de succesorul său, care ar putea reveni la o concepție mai restrânsă asupra descurajării nucleare franceze”, avertizează coraportorii, care recomandă înscrierea acestui principiu în viitoarea Carte albă a apărării naționale. Marine Le Pen, candidata Rassemblement national, aflată pe primul loc în sondajele privind alegerile prezidențiale din 2027, respinge acest nou concept. În ce îl privește pe Jean-Luc Mélenchon, candidatul La France insoumise, situat în urma ei în intențiile de vot, acesta susține pur și simplu ieșirea Franței din NATO.
