Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, însă România riscă să piardă treptat volume de producție, versiuni ale unor modele și, mai ales, alocarea viitoarei generații Duster, avertizează președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță. O analiză realizată de organizație estimează că, în scenariul unei retrageri complete, impactul ar putea ajunge la 2,5-4 miliarde de euro pierdere anuală de PIB, iar între 55.000 și 90.000 de locuri de muncă ar deveni vulnerabile. Perioada decisivă pentru viitorul producției de la Mioveni ar putea fi 2027-2029.
Asociația Energia Inteligentă a analizat riscul unei eventuale plecări a Dacia din România, precum și consecințele pe care un asemenea scenariu le-ar putea avea asupra economiei, industriei auto și populației.
Evaluarea nu indică o plecare iminentă a constructorului auto, dar atrage atenția asupra unui risc mai puțin spectaculos și potențial mai important: diminuarea graduală a activității de la Mioveni.
„Concluzia principală este echilibrată: Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, dar România poate pierde treptat volume de producţie, versiuni ale unor modele şi, mai ales, alocarea viitoarei generaţii Duster. Acesta este pericolul adevărat”, spune Chisăliţă.
Președintele AEI explică faptul că marile companii încearcă în mod firesc să obțină condiții cât mai avantajoase în statele în care operează, de la taxe și prețuri ale energiei până la infrastructură, ajutoare de stat și predictibilitatea reglementărilor.
Din această perspectivă ar trebui analizate, în opinia sa, și declarațiile reprezentanților Dacia-Renault. „Declaraţiile reprezentanţilor Dacia-Renault trebuie privite şi din această perspectivă. Ele nu reprezintă automat o decizie de retragere, dar nici nu pot fi ignorate. Greşeala statului ar fi fie să intre în panică şi să ofere orice i se solicită, fie să considere că Dacia nu poate pleca niciodată. Răspunsul corect este o analiză proprie, independentă şi pragmatică: cât este presiune mediatică, cât este nemulţumire economică reală, cât de posibilă este relocarea şi care ar fi consecinţele pentru România”, arată specialistul.
În prezent nu există un anunț oficial privind închiderea uzinei de la Mioveni. Actuala generație Duster a fost lansată industrial la sfârșitul anului 2023, iar Bigster este produs exclusiv la Mioveni din 2025. Investițiile deja realizate, infrastructura industrială, rețeaua de furnizori și performanța comercială a modelelor fac improbabilă, potrivit analizei, o retragere pe termen scurt.
Cum ar putea începe o retragere fără ca Dacia să închidă uzina
Chisăliță avertizează însă că o retragere industrială nu presupune neapărat închiderea bruscă a fabricii. „Prin urmare, formula ‚Dacia pleacă din România‘ este, pe termen scurt, mai ales un instrument de presiune. Dar această concluzie nu trebuie confundată cu inexistenţa riscului. O companie auto nu pleacă neapărat printr-un anunţ spectaculos şi prin închiderea bruscă a porţilor. Retragerea poate începe cu reducerea unui schimb, scăderea comenzilor către furnizori, mutarea unor versiuni în altă ţară, diminuarea investiţiilor, transferarea activităţilor de inginerie şi, în final, nealocarea modelului care trebuie să înlocuiască actualul Duster”, menţionează preşedintele AEI.
În consecință, miza nu este dacă Dacia va părăsi România imediat, ci unde vor fi produse succesorul actualului Duster, viitoarea platformă și noile tehnologii ale grupului.
AEI: 35% probabilitate pentru împărțirea sau mutarea producției succesorului Duster
Analiza AEI atribuie o probabilitate de aproximativ 55% scenariului în care actuala generație rămâne la Mioveni, iar succesorul său va fi produs cel puțin parțial în România.
Scenariul negativ, în care producția ar fi împărțită sau succesorul Duster ar fi mutat, primește o probabilitate analitică de aproximativ 35%. O retragere accelerată până în 2028-2029 este evaluată la circa 10%. Autorul subliniază că procentele sunt estimări orientative ale riscului și nu prognoze sau informații furnizate de Renault.
Analiza identifică și o serie de probleme de competitivitate cu care se confruntă România: costul muncii în creștere, energia mai scumpă, fiscalitatea schimbătoare, infrastructura incompletă și percepția unui risc economic mai ridicat.
În comparație cu uzina Renault din Bursa, Turcia, Mioveni ar avea un dezavantaj brut estimat între 318 și 378 de euro pentru fiecare automobil, generat în principal de diferențele privind costurile cu forța de muncă și electricitatea.
Pentru un automobil livrat în Germania, avantajul geografic al României față de piața europeană ar reduce însă diferența netă la aproximativ 200-250 de euro pe mașină. AEI precizează că acestea sunt estimări standardizate și nu costuri confidențiale ale Renault.
România păstrează, în același timp, avantaje importante: accesul la piața unică europeană, apropierea de clienți, rețeaua matură de furnizori, personalul calificat, productivitatea, capacitățile de inginerie și investițiile deja realizate.
Perioada critică pentru uzina Dacia: 2027-2029
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, deciziile cu adevărat importante ar putea fi luate între 2027 și 2029, când ar urma să fie stabilite viitoarea platformă, furnizorii și uzina care va produce succesorul actualului Duster. Chiar dacă o eventuală închidere fizică s-ar produce abia în 2030-2031, decizia industrială ar putea fi adoptată cu doi sau trei ani înainte.
Printre semnalele de avertizare identificate de AEI se numără reducerea investițiilor la Mioveni, scăderea volumelor de producție, eliminarea unor schimburi, transferul unor versiuni sau matrițe către Bursa, selectarea furnizorilor turci pentru viitoarea generație, diminuarea activităților de cercetare și inginerie din România și absența unui nou model după Bigster.
Orientarea investițiilor în electrificare exclusiv către alte uzine ar reprezenta un alt semnal important. Dacă mai multe asemenea evoluții s-ar produce simultan, amenințarea ar putea trece, potrivit analizei, de la instrument de negociere la strategie de retragere graduală.
Ce ar însemna plecarea Dacia: până la 5,5 miliarde de euro din exporturi și 90.000 de locuri de muncă vulnerabile
În scenariul unei retrageri complete, AEI estimează că România ar putea pierde anual aproximativ 5-5,5 miliarde de euro din exporturile brute. Balanța comercială s-ar putea deteriora cu 2,5-3,5 miliarde de euro, iar pierderea anuală directă și indirectă de valoare adăugată și PIB este estimată între 2,5 și 4 miliarde de euro.
Între 55.000 și 90.000 de locuri de muncă ar putea deveni vulnerabile, luând în calcul atât angajații uzinei, cât și salariații furnizorilor, transportatorilor și serviciilor dependente de industria auto. O retragere până în 2029 ar reprezenta, potrivit analizei, un șoc abrupt, deoarece furnizorii ar avea un interval redus pentru diversificare, iar un număr mare de angajați ar putea intra simultan pe piața muncii.
Pentru perioada 2029-2035, pierderea cumulată de PIB este estimată la 17-28 de miliarde de euro.
O eventuală retragere în 2031 ar permite României doi ani suplimentari pentru atragerea altor investiții, recalificarea salariaților și reconversia furnizorilor, însă AEI avertizează că acest avantaj ar exista numai dacă pregătirile ar începe înaintea unui eventual anunț de închidere.
De la Mioveni la Vaslui: cum ar putea resimți românii o eventuală plecare
Analiza încearcă să cuantifice inclusiv efectele asupra populației.
Pentru o familie din Mioveni în care un membru lucrează la Dacia sau la unul dintre furnizori, o eventuală retragere ar putea însemna pierderea unui venit principal estimat între 70.000 și 100.000 de lei anual, probleme cu plata ratelor și facturilor și posibilitatea mutării în altă localitate pentru găsirea unui loc de muncă.
Impactul s-ar putea extinde asupra prețurilor locuințelor, afacerilor locale și veniturilor administrației publice.
Pentru o familie din Vaslui fără legături directe cu industria auto, efectul ar fi indirect. AEI estimează că, într-un scenariu economic nefavorabil, impactul ar putea ajunge la aproximativ 800-2.500 de lei anual, prin efecte precum deprecierea leului, majorarea prețurilor și dobânzilor, creșterea taxelor sau diminuarea investițiilor și serviciilor publice.
Ce ar trebui să facă Guvernul
Chisăliță consideră că statul nu ar trebui nici să ofere subvenții nelimitate pentru păstrarea Dacia în România, nici să adopte o poziție ostilă față de companie.
Printre măsurile recomandate se numără un dialog confidențial și documentat cu Renault privind alocările industriale pentru 2027-2031 și realizarea unui audit independent care să compare uzinele Mioveni și Bursa din perspectiva costurilor cu energia, forța de muncă, taxele, logistica și productivitatea.
AEI mai propune predictibilitate fiscală, contracte competitive de energie pe termen lung, finalizarea infrastructurii rutiere și feroviare, condiționarea sprijinului public de investiții, volume și locuri de muncă, păstrarea centrului de inginerie în România și dezvoltarea producției de baterii, componente hibride și electronică de putere.
În paralel, ar trebui redusă dependența furnizorilor de un singur constructor și pregătit un plan de reconversie pentru județul Argeș.
Concluzia analizei este că o plecare imediată de la Mioveni este improbabilă, însă păstrarea producției pe termen lung nu poate fi considerată garantată.
„Ameninţarea conţine negociere corporativă, însă în spatele acesteia există probleme reale de competitivitate. Statul trebuie să separe presiunea mediatică de riscul industrial, să corecteze vulnerabilităţile justificate şi să refuze privilegiile fără contraprestaţii. România nu trebuie să plătească oricât pentru păstrarea Dacia. Trebuie să creeze condiţiile economice în care Renault să considere că este mai profitabil să investească în continuare la Mioveni decât să mute viitorul Duster în altă parte“, conchide preşedintele AEI.
