În România, poți cumpăra și înmatricula o mașină fără să demonstrezi că ai unde să o parchezi. În numeroase zone din Japonia, procedura funcționează invers: înainte de înmatriculare, proprietarul trebuie să dovedească existența unui loc legal, situat în apropierea locuinței. Regula transferă responsabilitatea parcării de la oraș la proprietarul mașinii.
Sistemul japonez ar putea părea radical în București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara sau Constanța, unde străzile și trotuarele sunt ocupate frecvent de mașinile locatarilor care nu dețin un loc de parcare.
În Japonia, simplul fapt că o persoană are bani pentru cumpărarea unei mașini nu este suficient. Pentru înmatricularea unui autoturism obișnuit este necesar, în zonele în care se aplică regula, un certificat eliberat de poliție.
Locul de parcare trebuie să fie la cel mult doi kilometri de casă
Documentul este cunoscut sub denumirea de „shako shomeisho” și certifică existența unui spațiu în care mașina poate fi depozitată legal. Proprietarul nu este obligat să cumpere locul de parcare. Acesta poate fi închiriat, însă solicitantul trebuie să demonstreze că are dreptul să îl folosească.
Condițiile prevăd ca locul să se afle la cel mult doi kilometri de domiciliul proprietarului, mașina să încapă integral în spațiul declarat, iar accesul să poată fi realizat fără obstacole. Solicitantul trebuie să prezinte inclusiv o hartă și configurația locului.
Poliția poate verifica efectiv spațiul înainte de eliberarea documentului. Certificatul este necesar la prima înmatriculare, dar și în anumite situații în care se schimbă proprietarul sau adresa la care este utilizată mașina, potrivit procedurii publicate de Poliția prefecturii Kanagawa, citează Mediafax.
Formularea potrivit căreia japonezii „nu pot cumpăra o mașină fără parcare” reprezintă o simplificare. În realitate, certificatul este legat de procedura de înmatriculare.
Fără document, proprietarul nu poate finaliza înmatricularea și nu poate folosi legal vehiculul pe drumurile publice. Din acest motiv, existența locului de parcare este verificată, de regulă, înainte de încheierea procesului de achiziție.
Regulile diferă în funcție de zonă și de categoria vehiculului. Mașinile ultracompacte de tip „kei” beneficiază de excepții în unele regiuni rurale, însă în numeroase orașe proprietarii trebuie să notifice poliția și să dovedească locul în care va fi păstrat vehiculul.
Ce s-ar schimba dacă România ar introduce o regulă asemănătoare
În România, documentele cerute pentru înmatricularea unui vehicul nu includ dovada deținerii sau închirierii unui loc de parcare, conform listei publicate de Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări.
Aplicarea modelului japonez ar însemna că persoana care cumpără o mașină ar trebui să rezolve mai întâi problema parcării. Proprietarul nu ar mai putea porni de la premisa că vehiculul va fi lăsat pe trotuar, pe spațiul verde sau pe carosabil, iar administrația locală va găsi ulterior o soluție.
O asemenea măsură ar putea reduce presiunea asupra spațiului public, dar ar produce și probleme importante. Numeroase cartiere din România au fost construite fără suficiente parcări, iar numărul locurilor disponibile este mult mai mic decât cel al mașinilor.
Introducerea regulii ar necesita dezvoltarea parcărilor rezidențiale și a transportului public, precum și un sistem clar pentru închirierea locurilor private. Fără aceste alternative, măsura ar limita accesul la mașină inclusiv pentru persoanele care depind de ea pentru a ajunge la serviciu.
Modelul japonez nu poate fi, așadar, transferat automat în România. El arată însă o diferență fundamentală de abordare: în loc ca orașul să fie obligat să găsească spațiu pentru fiecare mașină cumpărată, proprietarul trebuie să demonstreze dinainte că are unde să o lase.
