Mii de cehi ajung anual în satul Eibenthal, din Clisura Dunării, o așezare fondată de coloniștii cehi stabiliți aici în urmă cu două secole. În urmă cu două decenii, după închiderea minei, Eibenthal părea sortit dispariției, dar a fost revitalizat prin turism.
Mai puțin de 200 de oameni locuiesc în satul Eibenthal, din comuna Dubova, județul Mehedinți, o așezare din Banatul Montan înființată în urmă cu două secole de familii de coloniști din Boemia, aduse aici de Imperiul Habsburgic.
Eibenthal are două secole
La începutul secolului al XIX-lea, câteva sute de familii din împrejurimile orașelor Praga și Čáslav și din regiuni precum Sázava, Plzeň, Klatovy, Domažlice și Příbram s-au stabilit în Banat, după ce autoritățile le-au promis pământuri dacă vor defrișa pădurile seculare care acopereau munții de la Clisura Dunării.
Între anii 1826–1830, coloniștii cehi, numiți și „pemi” de localnici, au întemeiat satele Gârnic, Bigăr, Ravensca, Eibenthal, Frauendorf, Nový Županec, Șumița și Schöntal, de pe culmile Clisurii Dunării. Alte patru localități populate de oameni veniți din Boemia au fost înființate în aceeași perioadă în Banatul Montan, mai aproape de Caransebeș și Reșița: Lindenfeld, Gărâna, Brebu Nou și Wolfswiesen, ultima dispărută după doar câțiva ani.
În cele două secole de la înființarea primelor sate cehești, acestea au trecut prin numeroase transformări. Condițiile naturale vitrege i-au determinat pe mulți dintre urmașii coloniștilor boemi să părăsească satele din Clisura Dunării. Unele comunități au supraviețuit însă timpului și greutăților, reușind să-și păstreze identitatea.
Închiderea minei a schimbat soarta satului
La mijlocul anilor 2000, și Eibenthal, cunoscut din secolul al XIX-lea pentru exploatarea cărbunelui, părea sortit dispariției. În 6 august 2006, un accident tragic a grăbit închiderea minei de antracit de la Baia Nouă, o colonie minieră izolată, aflată la capătul drumului care urcă de la Dunăre prin valea îngustă a râului Tisovița, traversează Eibenthal și se oprește în munți.
În anii ’90, mina avea peste 600 de angajați. În ultimele sale zile de funcționare, aici mai lucrau puțin peste 200 de oameni: cehi din Eibenthal și din alte sate ale Clisurii Dunării, muncitori români veniți din Moldova și găzduiți în colonia Baia Nouă, dar și români și sârbi din zonă.
„Soțul meu a lucrat 44 de ani la Baia Nouă, până la închiderea minei, în 2006. Atunci, doi muncitori, Liviu Tomoiagă și Zdravko Ianculovici, care intraseră în mină pentru a consolida puțul, au fost prinși sub dărâmături. Intraseră într-o duminică în subteran, iar trupurile lor au fost scoase abia trei săptămâni mai târziu”, își amintește Maria Fickel, văduva unui fost miner ceh din Eibenthal.
La scurt timp după tragedie, ultima mină din apropierea satului Eibenthal a fost închisă. Câteva zeci de localnici care mai lucrau aici au cerut să fie disponibilizați, împreună cu minerii care locuiau în colonia Baia Nouă.
Mina a rămas părăsită, la fel ca majoritatea locuințelor din Baia Nouă. Mai jos de colonie, satul Eibenthal părea să aibă aceeași soartă. Mulți localnici îl părăsiseră încă de la începutul anilor ’90, povestește pentru „Adevărul” Ioan Fighal, localnic ceh din Eibenthal.
„Am lucrat și eu, în ultima perioadă, la mina de antracit. După ce mina s-a închis, nu a mai rămas nimic de lucru. Oamenii au plecat care încotro și s-au împrăștiat, fie în orașe precum Timișoara, fie în străinătate. Copiii mei au plecat în Suedia. Înainte de 1990 era mai strict și mai greu să pleci, dar după Revoluție oamenii au început să plece mai ușor. Mulți cehi au plecat în Cehia, iar apoi au plecat și copiii lor. Unii au mers la liceu în Orșova, alții la Timișoara, și-au cunoscut acolo partenerii și au rămas în alte localități. De acolo, unii au plecat mai departe în străinătate.
După 2006, când s-au închis locurile de muncă și oamenii nu mai aveau unde să lucreze, au continuat să plece. În multe case au mai rămas câte două persoane. Populația rămasă aici este însă majoritar cehă”, povestește Ioan Fighal, acum pensionar.
Satul care i-a cucerit pe cehi
În Banatul Montan, unele sate locuite de „pemi”, ca Lindenfeld, au dispărut aproape complet, iar în altele populația cehă s-a împuținat și a îmbătrânit. După aproape două secole în care mineritul a avut un rol important în viața comunității, Eibenthal a reușit să supraviețuiască prin turism.
Satul și-a păstrat identitatea istorică și culturală, este avantajat de apropierea de Clisura Dunării și a devenit tot mai popular printre turiștii cehi. Anual, mii de oameni vin din Cehia pentru a vizita Eibenthal. Unii sosesc în excursii organizate, cu trenul sau cu autocarele, în timp ce alții preferă să călătorească cu autoturismele personale ori cu autostopul.
Pe DN 57, șoseaua care însoțește Clisura Dunării între Orșova și Baziaș, pot fi văzuți adesea turiști cehi cu pancarte pe care scrie „Eibenthal”, așteptând să fie luați la ocazie.
„Am călătorit prin Ungaria, România, Republica Moldova și din nou prin România, iar apoi urmează să ne continuăm drumul prin Serbia. Este o excursie cu autostopul, prin care ne-am dorit să vizităm mai multe zone din estul Europei. Scopul principal al călătoriei a fost însă să ajungem aici, la Eibenthal. Ne-a plăcut România, mai ales datorită mâncării și peisajelor. Am avut însă și unele probleme, pentru că noi voiam să călătorim gratuit, cu autostopul, iar mulți șoferi ne cereau bani”, spune Peter, unul dintre turiștii cehi veniți la Eibenthal.
Cum a renăscut satul Eibenthal
Tiberiu Pospíšil este unul dintre localnicii care au contribuit la transformarea Eibenthalului dintr-un fost sat minier aflat în declin într-o destinație turistică tot mai cunoscută. Născut aici, el a revenit acasă încă din timpul facultății și, împreună cu doi prieteni din Cehia, a cumpărat și a renovat o casă veche. În curtea acesteia a deschis, în 2009, barul U Medvěda, iar zece ani mai târziu, restaurantul Eibenthal.
Între timp, inițiativele sale au atras tot mai mulți turiști cehi în satul din Clisura Dunării și au contribuit la revitalizarea comunității, afectată puternic de închiderea minei de la Baia Nouă și de plecarea localnicilor. De la câteva zeci de vizitatori pe an, Eibenthal a ajuns să atragă mii de turiști, în special din Cehia, dar tot mai mulți și din România.
