Guvernul britanic încearcă să transforme tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu într-o oportunitate, încurajând mii de britanici stabiliţi în Dubai să reanalizeze revenirea în Regatul Unit, pe fondul războiului din regiune care începe să afecteze reputaţia oraşului ca refugiu sigur pentru expaţi.
Aproximativ 240.000 de cetăţeni britanici trăiesc în Emiratele Arabe Unite, atraşi de ani de zile de absenţa impozitului pe venit, nivelul ridicat de siguranţă, şcolile internaţionale şi stilul de viaţă cosmopolit. Totuşi, după izbucnirea conflictului din 28 februarie, stabilitatea care a făcut din Dubai una dintre destinaţiile preferate pentru expaţi este pusă sub semnul întrebării, în contextul interceptării de rachete deasupra capitalelor din Golf şi al perturbării repetate a traficului aerian.
Ministrul britanic de Finanţe Rachel Reeves a promovat recent Regatul Unit drept o economie ”refugiu sigur”, subliniind într-o discuţie cu CNBC că ţara are ”cel mai scăzut impozit pe profit din G7”. Ea a evidenţiat şi stimulentele fiscale şi investiţionale destinate companiilor care aleg să se listeze la Londra, inclusiv scutirea de taxa de timbru pe acţiuni pentru primii trei ani.
Potrivit unor oficiali citaţi de Reuters, Trezoreria britanică analizează revizuirea unor reguli fiscale pentru a face ţara mai atractivă pentru expaţii bogaţi. Autorităţile britanice speră că incertitudinile generate de războiul din Orientul Mijlociu ar putea determina o parte dintre britanicii din Golf să se întoarcă acasă.
Primele semne sugerează că conflictul a determinat deja mişcări în rândul comunităţii britanice din Emiratele Arabe Unite, deşi nu neapărat în direcţia Regatului Unit. Potrivit unor date citate de Financial Times, aproximativ unul din opt britanici care trăiau în EAU, adică aproape 30.000 de persoane, ar fi părăsit ţara după izbucnirea luptelor. Ambasada britanică şi biroul de presă al Dubaiului nu au confirmat aceste cifre.
Mulţi dintre cei care au plecat au făcut-o temporar, din precauţie. Unele familii s-au întors pentru moment în Europa, alegând centre financiare precum Elveţia sau destinaţii mai accesibile şi mai însorite precum Spania şi Portugalia, în aşteptarea evoluţiei conflictului.
Pentru numeroase familii cu copii, presiunea a crescut după ce şcolile din Emirate au fost închise timp de mai multe săptămâni la începutul războiului, trecând la cursuri online. Unii părinţi au decis să îşi trimită copiii înapoi în ţările de origine pentru a continua anul şcolar în sistem fizic.
Dubaiul a atras expaţi occidentali nu doar prin avantajele fiscale, ci şi prin promisiunea că pot beneficia de oportunităţile economice ale Orientului Mijlociu fără instabilitatea politică asociată regiunii.
În acelaşi timp, miza este ridicată pentru economia britanică. Potrivit unei analize realizate de firma de investiţii Rathbones, aproape 6.000 de antreprenori britanici cu afaceri cu creştere rapidă s-au mutat în străinătate între ianuarie 2024 şi ianuarie 2026. Emiratele Arabe Unite au fost cea mai populară destinaţie, urmate de Spania şi Statele Unite.
Exodul a fost concentrat în special în Londra şi sud-estul Angliei şi a afectat puternic sectorul tehnologic, unde unul din zece fondatori de companii s-a mutat în afara ţării.
Diferenţele fiscale rămân factorul principal al acestei migraţii. Emiratele Arabe Unite nu percep impozit pe venitul personal şi nici pe câştigurile de capital, în timp ce Regatul Unit a înăsprit regimul fiscal pentru contribuabilii cu domiciliu fiscal în străinătate.
Din aprilie 2025, sistemul britanic a eliminat vechiul regim ”non-dom” bazat pe remitenţe şi l-a înlocuit cu un sistem bazat pe rezidenţă, care impozitează majoritatea rezidenţilor pe veniturile şi câştigurile globale. Noile reguli oferă doar persoanelor care nu au locuit în Regatul Unit timp de cel puţin zece ani o scutire temporară de patru ani pentru veniturile din străinătate.
În plus, contribuţiile patronale la asigurările sociale au fost majorate de la 13,8% la 15%, iar plafonul pentru anumite facilităţi fiscale acordate investitorilor a fost redus de la 10 milioane de lire la 1 milion de lire.
Criticii spun că aceste măsuri fac Marea Britanie mai puţin atractivă pentru antreprenorii bogaţi. Stallone Shaikh, fondatorul Alliance Street Consultancy, o firmă care ajută antreprenorii să îşi stabilească afaceri în Emiratele Arabe Unite, a declarat că este puţin probabil ca revizuirea fiscală promisă de guvernul britanic să readucă expaţii bogaţi din Dubai.
”Pentru persoanele cu averi foarte mari, aceste schimbări nu schimbă cu adevărat situaţia”, a spus el, adăugând că Regatul Unit ”pedepseşte oamenii pentru că fac bani, în loc să îi încurajeze”.
În prezent, impozitul pe venit în Marea Britanie ajunge până la 45% pentru veniturile de peste 125.140 de lire sterline, iar impozitul pe câştigurile de capital poate urca până la 24%. În Emiratele Arabe Unite, în schimb, nu există impozit pe venitul personal, iar impozitul pe profit este de 0% pentru câştiguri de până la 100.000 de dolari şi de 9% peste acest prag.
Pentru mulţi expaţi, însă, avantajele Dubaiului nu se reduc la taxe. Mahesh Patel, un cetăţean britanic în vârstă de 60 de ani care s-a mutat în Dubai în 2023 şi ajută clienţi britanici să îşi deschidă afaceri în Emirate, spune că nu intenţionează să se întoarcă în Regatul Unit.
El afirmă că stilul de viaţă, şcolile internaţionale şi conectivitatea globală cântăresc la fel de mult ca avantajele fiscale.
”Rămân aici. Dacă ar fi să plec, m-aş uita mai degrabă la Bangkok, Phuket sau Bali, unde costul vieţii este mult mai mic decât în Dubai sau în Marea Britanie”, a spus Patel.
Majoritatea analiştilor nu se aşteaptă la o revenire masivă a britanicilor din Dubai. Emiratele Arabe Unite rămân o destinaţie atractivă pentru capitalul global, iar mulţi dintre cei care au plecat temporar ar putea reveni dacă tensiunile militare se vor reduce.
Consultanţii în mobilitatea averilor spun că familiile bogate tind să îşi păstreze mai multe opţiuni deschise. Dominic Volek, responsabil pentru clienţi privaţi la firma Henley & Partners, a declarat că astfel de situaţii întăresc ideea „opţionalităţii globale”, în care familiile cu mobilitate internaţională îşi menţin alternative în Europa, America, Asia şi Orientul Mijlociu.
