Tradiții și superstiții de Mărțișor

Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului istoric comun.
Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte.
În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.
Un mit atipic povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Este atipic pentru că în general, soarele este asimilat părții masculine. Un zmeu a furat-o pe fata-Soare și a închis-o în palatul lui. Și atunci totul s-a oprit. Păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată.
A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă, mai spune povestea voinicului care a eliberat Soarele.
După o lupta serioasă, tânărul l-a învins pe zmeu și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer, s-a transformat din nou în Soare și a readus bucuria și lumina pe Pământ. Dar povestea nu se termină aici. Tânărul care a eliberat soarele zăcea în palatul zmeului, rănit după luptă. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă și odată cu el și viața. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând florile cu o ață în două culori: albă și roșie.
Mărțișorul este o tradiție populară în România și în alte țări din Europa de Est, marcând sosirea primăverii. Tradiții și superstiții asociate cu mărțișorul:
Schimbul de mărțișoare: În tradiția românească, mărțișoarele sunt obiecte mici, de obicei, șnururi împletite din fire albe și roșii, uneori cu un mic pandantiv sau charm atașat. Acestea sunt oferite ca daruri între prieteni, familie și colegi pentru a aduce noroc și sănătate în noul an.
Purtarea mărțișorului: Mărțișorul este purtat de obicei pe durata lunii martie, până când se găsesc primele semne ale primăverii. Se spune că mărțișorul aduce noroc și protecție împotriva relelor și a bolilor.
Legături cu natura: Unele tradiții ale mărțișorului includ atașarea mărțișorului de un copac sau un arbust înflorit. Se crede că acest gest va aduce rodnicie și frumusețe în viitorul an.
Aruncarea mărțișorului: În unele regiuni, există tradiția aruncării mărțișorului în apă sau pe acoperișurile caselor pentru a aduce ploaie sau soare, în funcție de nevoile agricole ale comunității.
Simboluri: Mărțișorul este considerat un simbol al renovării și al reînnoirii, reprezentând trecerea de la iarnă la primăvară și speranța pentru un an nou prosper.
Superstiții și tradiții de 1 Martie: unele dintre acestea rezistă și sunt încă amintite în unele zone din țară.
În calendarul vechi, 1 Martie marca începutul unui Nou An. Mărțișorul, o podoabă de mici dimensiuni cu șnur alb-roșu, a fost creat cu rol de talisman menit să poarte noroc și să însoțească urările de dragoste, sănătate, bucurie și bunăstare. În vechime, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor – fete și băieți deopotrivă.
Mărțișorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoși și curați ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr, scrie Libertatea. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că și copilului îi va merge bine în viață. În alte cazuri, mărțișorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor. Copilul urma să fie alb și curat ca florile acestor arbuști.