Santinelezii, locuitorii insulei North Sentinel din Golful Bengal, au trăit complet izolați de restul lumii timp de zeci de mii de ani, aceștia fiind urmașii direcți ai celor mai vechi populații care au plecat din Africa și s-au stabilit în diverse alte părți de pe glob, scrie revista Forbes. Băștinașii atacă pe oricine se apropie de insulă, ceea ce înseamnă că stilul de viață, limba lor și multe alte detalii despre acest trib misterios neatins de civilizația modernă au rămas total necunoscute.
John Allen Chau, un misionar creștin din America, a ajuns cu caiacul pe o plajă de pe insula North Sentinel în dimineața zilei de 16 noiembrie, 2018. Nu era prima dată când Chau încerca să intre în contact cu băștinașii care trăiesc acolo. În dimineața precedentă, el s-a apropiat de colibele santinelezilor vorbind în engleză. Aceștia l-au alungat agresiv, urlând la el de pe țărm. Mai târziu, un „băiat tânăr” a tras cu arcul înspre el și i-a lovit Biblia impermeabilă pe care o avea la el. Chau s-a retras momentan – era tulburat, dar nu s-a descurajat.
Ziua următoare, Chau s-a întors. Pescarii care l-au adus în apropierea insulei în mod ilegal – o cursă care l-a costat echivalentul a 285 de dolari – au privit cu teamă de la distanță. Guvernul Indiei a interzis orice contact între locuitorii insulei și lumea exterioară încă din 1956. Chau, însă, era hotărât să își îndeplinească misiunea. A pășit pe insulă. Câteva minute mai târziu, mai multe figuri au ieșit dintre copaci. Pescarii nu au văzut decât cum băștinașii i-au cărat trupul pe plajă și l-au îngropat în nisip. Motivat de credință și zelul misionar, Chau probabil că nu le-ar fi făcut niciun rău santinelezilor, dar nu a luat în calcul un aspect esențial al vieții lor.
Antropologii estimează că locuitorii insulei North Sentinel au trăit în completă izolare de restul lumii timp de zeci de mii de ani, ceea ce înseamnă că nu au fost expuși multor patogeni din lumea exterioară. Sistemul lor imunitar este nepregătit pentru astfel de boli care s-ar răspândi cu ușurință și ar face prăpăd printre membrii tribului lor dacă ar intra în contact cu persoane străine. În anii ’80, echipele care exploatau zăcămintele de petrol în junglele din Peru au adus cu ele mai mult decât utilaje. În doar câteva luni, peste jumătate din tribul Nahua, până atunci necontactat, a fost distrus. Populația de aborigeni a fost devastată de bolile pentru care sistemul lor imunitar era complet nepregătit. Un deceniu mai târziu, istoria s-a repetat. Tăietorii de lemne ilegali au intrat în contact cu băștinașii Murunahua, tot din Peru. Rezultatul a fost un nou val de boli, strămutări și decese, o comunitate cândva înfloritoare fiind decimată de infecțiile introduse din lumea exterioară. Pentru triburile izolate, contactul cu civilizația modernă nu este doar riscant – este o condamnare la moarte.
Guvernul indian a recunoscut această vulnerabilitate și a implementat, în 1956, legea pentru protejarea triburilor aborigene din Insulele Andaman și Nicobar, care le interzice vizitatorilor să se apropie la mai mult de cinci mile nautice de insula North Sentinel. În afară de protejarea băștinașilor de bolile împotriva cărora nu au nicio imunitate, legea este menită să protejeze și moștenirea culturală și stilul de viață tradițional al santinelezilor, să prevină exploatarea tribului pentru turism, cercetare sau resurse naturale și să îi protejeze de braconaj, trafic de persoane și alte activități ilegale. Spre deosebire de multe alte insule din arhipelagul Andaman, North Sentinel a rămas complet neatinsă de infrastructura modernă – fără drumuri, porturi sau aerodromuri. Fiind urmașii primelor populații care au migrat din Africa, ecosistemul de aici prezintă o traiectorie evolutivă unică. Spre exemplu, pe insulele din largul coastei californiene și mexicane, șerpii cu clopoței au evoluat separat formând populații care au dezvoltat caracteristici unice pentru această specie, devenind „super-defensivi” sau „silențioși”. În mod similar, santinelezii au dezvoltat un stil de viață unic și neatins de civilizația modernă.
Antropologul indian Triloknath Pandit i-a studiat ani de zile pe santinelezi, unul dintre ultimele triburi necontactate de pe Pământ. Primele încercări de a intra în contact cu băștinașii – în 1967 – au fost respinse agresiv. Apoi, în 1991, s-a întâmplat ceva neașteptat. Un grup de santinelezi a ieșit din junglă și a intrat în apă, băștinașii fiind neînarmați. Pentru prima dată, ei au acceptat cadourile oferite de cercetători – nuci de cocos, banane și unelte de metal – direct din mâinile membrilor echipei lui Pandit. Momentul a fost, însă, unul trecător. „Când le dădeam nuci de cocos, m-am separat puțin de restul echipei și am început să mă apropii de țărm. Un băiat santinelez a făcut o figură ciudată, a apucat de cuțit și mi-a semnalat că o să-mi taie capul”, a povestit Pandit pentru BBC. „Am chemat imediat barca și m-am retras rapid. Gestul băiatului a fost semnificativ. Mi-a transmis clar că nu sunt binevenit.” De atunci, membrii tribului și-au reluat postura defensivă, fiind mereu pregătiți să tragă cu săgeți înspre orice străin care se apropie de insulă. Comportamentul lor a fost cel mai probabil influențat de precedentele conflicte cu grupuri care le-au invadat teritoriul.
