Se caută comoara regelui Decebal

Unde ar fi ascunsă comoara regelui Decebal? Despre uriașul tezaur pus la adăpost de marele conducător al dacilor s-a pomenit încă imediat după cucerirea regatului de către legiunile romane ale împăratului Traian, în anul 106 d.Hr.
Comoara regelui Decebal a înfierbântat imaginația multor istorici, arheologi, dar și vânători de astfel de tezaure. Există indicii antice în privința locului în care s-ar afla comoara lui Decebal, acesta aflându-se nu departe atât de capitala statului dac, Sarmizegetusa Regia, cât și de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care a devenit capitala provinciei romane a Daciei.
Unde ar fi ascunsă comoara regelui Decebal? Locul se află aproape de capitala dacilor, Sarmizegetusa. Despre comoara regelui Decebal s-a vorbit, de-a lungul secolelor, ca despre o realitate sau ca despre un mit, o legendă. Totuși, având în vedere că romanii au cărat din Dacia la Roma circa 166 de tone de aur și 331 de tone de argint, e logic să fi existat și o comoară – caun tezaur al statului dac ori personal, al regelui – care a fost ascunsă din calea cuceritorilor.
Indicii palpabile despre existența ei au fost descoperite, la mijlocul secolului al XVI-lea, când comoară antică uriaşă a fost descoperită de localnici în albia râului Stre, pe la 1543. Cea mai cunoscută relatare despre tezaurul preţios i-a aparţinut cărturarului Gheorghe Şincai. „Mai frumoasă istorie scrie Lazie (n.r. – Wolfgang Lazius) despre nişte români şi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: o parte a vistieriei acestuia, mai înainte de opt ani (Lazie scrie în anul 1551), în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. – piese) de aur au aflat”, relata Gheorghe Şincai, în „Hronica Românilor”.
Locul descoperirii comorii a fost plasat la confluența râului Strei cu râul Mare, la circa 20 de kilometri de fostul oraș antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, care, la rândul său, fusese construită la circa 40 de kilometri de Sarmizegetusa Regia, capitala regatului dacilor. De altfel, poziționarea lui a apărut pe mai multe hărți ale Transilvaniei realizate în secolul al XVI-lea. Dar ideea că acea comoara ar avea legătură cu râul Strei era mult mai veche, apărând nu la multă vreme după războaiele daco-romane.
Astfel, istoricul Dio Cassius (155 – 229), autor al unor vaste lucrări dedicate istoriei Romei a descris pe larg războaiele purtate de romani în vremea împăratului Traian cu dacii conduși de Decebal. Într-una dintre relatările sale, istoricul roman de origini grecești a vorbit despre comorile dacilor, pe care regele lor le-a ascuns în apele Sargeției – identificat ulterior cu râul Strei din zilele noastre, cunoscut și sub numele de râul Petros. În apropiere de capitala dacilor, Sarmizegetusa, Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă, scria Dio Cassius.
„Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe faţă”, scria istoricul antic, conform historia.ro. Romanii au descoperit comorile cu ajutorul trădătorului Bicilis și le-au trimis la Roma, mai arăta autorul povestirii.
Nu se știe dacă romanii au găsit în întregime sau doar o parte din tezaurul regelui Decebal, dar descoperirile făcute de „căutătorii de comori” după 1990, mai ales pentru a trafica obiectele găsite, au arătat că zonele locuite de daci mai au multe bogății ascunse. Este și motivul pentru care se estimează că zeci de mii de monede și alte obiecte din aur și argint, jefuite din munții Transilvaniei, au ajuns pe piața internațională, unora fiindu-le pierdută urma. După 2005 au început să apară în Occident și celebrele brățări spiralate de aur, în număr de 24, dintre care 13 fuseseră recuperate de statul român.