Cu toate că pare prea puțin probabil, având în vedere distanța şi diferenţa dintre cele două specii, totuși cântecul balenelor și limbajul uman urmează același tipar: ambele forme de comunicare, pe lângă faptul că sunt transmise cultural din generație în generație, au părți și structuri recurente care probabil servesc la facilitarea învățării.
E ceea ce reiese din studiul publicat în revista Science, citat de Ansa și condus de Universitatea Ebraică din Ierusalim, care pentru prima dată a analizat sunetele înregistrate ale acestor cetacee cu o metodă inspirată din modul în care copiii identifică cuvintele în vorbire.
„Aceste rezultate pun sub semnul întrebării convingerile de lungă durată privind unicitatea limbajului uman – spune Simon Kirby de la Universitatea Britanică din Edinburgh, unul dintre cercetătorii conduși de Inbal Arnon – permiţându-ne să descoperim puncte comune profunde între specii îndepărtate din punct de vedere evolutiv. Acest lucru sugerează că putem inţelege felul în care a evoluat limbajul nu numai observându-ne rudele, cele mai apropiate primate, ci și cazurile de evoluție convergentă găsite în altă parte în natură.”
Cercetătorii au analizat în special 8 ani de înregistrări ale cântecelor balenelor cu cocoașă care trăiesc în zona Noua Caledonie, în Pacificul de Sud-Vest, constatând reapariția sistematică a structurilor, așa cum se întâmplă în toate limbile cunoscute: un model care până acum nu a fost găsit la niciun alt animal în afara oamenilor.
„Dezvăluirea acestei structuri ascunse asemănătoare limbajului în cântecul balenelor a fost neașteptată”, comentează Ellen Garland de la Universitatea St Andrews din Marea Britanie, coautor al studiului. „Dacă structurile pe care le-am detectat sunt la fel de importante pentru balene precum sunt pentru oameni, atunci întrebarea rămâne deschisă”, adaugă Garland.
