Românii care își mută rezidența fiscală din Italia în România ar putea intra sub incidența unei noi „taxe de ieșire”, dacă dețin investiții financiare importante și îndeplinesc condițiile prevăzute în proiectul bugetului italian pentru 2027. Măsura permite taxarea anumitor câștiguri acumulate chiar dacă investițiile nu au fost vândute. Pragul de intrare este de 800.000 de euro în activele relevante, iar depozitele bancare sunt excluse
Propunerea privește persoanele care își transferă rezidența fiscală în străinătate, indiferent de cetățenie. Prin urmare, ar putea viza și cetățeni români care au locuit în Italia și decid să revină acasă cu portofolii de investiții.
Prevederea se află încă în proiectul legii bugetului, astfel că forma și condițiile sale se pot modifica în Parlament. Aplicarea este propusă pentru pierderea rezidenței fiscale italiene cu efect de la 1 ianuarie 2027, potrivit Corriere della Sera, citat de RADOR Radio România.
Cine ar putea plăti: prag de 800.000 de euro și minimum șase ani de rezidență fiscală
Potrivit explicațiilor publicate de Corriere della Sera, noua „exit tax” urmărește să păstreze în Italia impozitarea câștigurilor financiare acumulate înaintea mutării contribuabilului în altă țară.
Pentru persoanele fizice, condițiile trebuie îndeplinite împreună: contribuabilul să fi fost rezident fiscal în Italia în cel puțin șase dintre cele zece perioade fiscale anterioare transferului, valoarea totală a activelor și drepturilor relevante să atingă minimum 800.000 de euro, iar mutarea să determine pierderea dreptului Italiei de a impozita veniturile respective.
În sfera măsurii intră participații în societăți și anumite instrumente financiare. Pragul de 800.000 de euro privește valoarea activelor relevante, nu valoarea câștigului care va fi impozitat.
Pentru un român care revine din Italia, simpla întoarcere în țară nu declanșează automat această obligație. Contează schimbarea rezidenței fiscale și îndeplinirea criteriilor financiare și de rezidență.
Economiile păstrate în depozite bancare sunt excluse din sfera descrisă de publicația italiană. Astfel, mutarea în România a banilor economisiți din salariu nu trebuie confundată cu transferul rezidenței fiscale al unei persoane care deține un portofoliu financiar vizat de proiect.
Elementul care atrage atenția este impozitarea câștigurilor „latente”, adică a creșterii valorii unor investiții care nu au fost încă vândute. Mecanismul compară valoarea relevantă a activelor cu costul fiscal recunoscut. Diferența pozitivă poate deveni baza de calcul a impozitului, chiar dacă titularul nu a încasat efectiv profitul.
Un exemplu simplificat: o persoană care îndeplinește toate condițiile deține un portofoliu de acțiuni cu o valoare fiscală de achiziție de 700.000 de euro, ajuns la o valoare relevantă de 900.000 de euro. Câștigul latent este de 200.000 de euro. La o cotă de 26%, impozitul calculat ar fi de 52.000 de euro, înainte de aplicarea eventualelor mecanisme de amânare sau ajustare.
Procentul nu se aplică întregului portofoliu de 900.000 de euro. Titlurile de stat eligibile beneficiază de un tratament preferențial, echivalent unei cote efective de 12,5%, conform explicațiilor Corriere della Sera.
Regula generală din proiect prevede plata în termen de 180 de zile de la momentul în care pierderea rezidenței fiscale italiene produce efecte. Pentru mutarea într-un alt stat membru al Uniunii Europene, categorie în care intră și România, este prevăzută posibilitatea solicitării amânării plății.
Facilitatea ar presupune însă achitarea unui avans de 50% din impozit și constituirea unor garanții pentru diferență. Pentru transferurile către state UE, perioada de amânare prevăzută este de cinci perioade fiscale.
Așadar, revenirea în România ar putea permite accesarea mecanismului de amânare, în condițiile legii, fără să însemne o scutire automată. Această interpretare rezultă din regulile pentru transferurile către state UE descrise și de specialiștii fiscali Simmons & Simmons.
Proiectul include și situații în care impozitul amânat nu ar mai fi datorat. Potrivit Corriere della Sera, dacă investițiile nu sunt vândute în perioada relevantă de amânare, obligația poate înceta, iar sumele achitate în avans pot fi restituite. Sunt prevăzute și situații legate de decesul contribuabilului sau de revenirea la rezidența fiscală în Italia, cu respectarea condițiilor stabilite.
Dacă activele sunt vândute în perioada de amânare, calculul final ține cont de câștigul efectiv realizat. În cazul unui câștig mai mic decât cel evaluat inițial, impozitul poate fi redus, iar diferențele plătite în plus pot fi restituite.
Italia nu ar fi primul stat care impozitează, în anumite condiții, câștiguri acumulate înaintea mutării rezidenței fiscale. În Franța, administrația fiscală arată că „exit tax” poate viza persoanele care au fost rezidente fiscale cel puțin șase ani din ultimii zece și dețin titluri sau drepturi relevante de minimum 800.000 de euro ori participații care reprezintă cel puțin 50% din drepturile la profitul unei societăți. Există mecanisme de amânare și de stingere a obligației, în condițiile regimului francez, potrivit site-ului oficial impots.gouv.fr.
În Norvegia, regulile pentru plecarea din țară vizează câștiguri latente din acțiuni și alte active eligibile. Administrația fiscală prevede o deducere de bază de trei milioane de coroane norvegiene din câștigul calculat și opțiuni de plată imediată, în rate pe 12 ani sau de amânare pentru 12 ani. Spre deosebire de pragul italian, această deducere privește câștigul latent, nu valoarea totală a portofoliului, potrivit The Norwegian Tax Administration.
În Canada, plecarea fiscală poate presupune considerarea anumitor bunuri ca fiind vândute la valoarea de piață, chiar dacă vânzarea nu a avut loc. Această „înstrăinare prezumată” poate genera un câștig de capital impozabil, mecanism cunoscut drept „departure tax”, conform platformei oficiale Canada.ca.
Pragurile, activele vizate și facilitățile diferă între state. Existența acestor regimuri arată însă că mutarea rezidenței fiscale poate produce obligații legate de investiții inclusiv înaintea unei vânzări efective.
Noua taxă este inclusă într-un pachet fiscal mai amplu pentru anul viitor. După cum a relatat ȘTIRIPESURSE.RO despre proiectul bugetului italian pentru 2027, Guvernul Giorgia Meloni urmărește reduceri de impozite pentru anumite categorii de contribuabili și creșterea contribuției unor sectoare economice la finanțarea cheltuielilor publice.
Pentru românii care analizează revenirea din Italia, forma finală a legii va stabili dacă portofoliul deținut, istoricul rezidenței fiscale și momentul mutării îi aduc sau nu sub incidența noii taxe.
