Ucraina a renunțat la intenția de a primi elicopterele de atac Eurocopter Tiger retrase din serviciu de Australia, deși aparatele ar fi putut fi transferate gratuit în cadrul ajutorului militar. Kievul a ajuns la concluzia că exploatarea lor ar fi prea costisitoare și complicată, fiind luate în calcul inclusiv starea tehnică a elicopterelor, dificultățile de aprovizionare cu piese de schimb și costurile pentru pregătirea personalului.
Decizia a fost confirmată de ambasadorul Ucrainei în Australia, Vasîl Miroșnicenko, într-o declarație pentru publicația specializată Defense Express. Postul public ucrainean Suspilne a relatat ulterior că Ucraina a refuzat aparatele pe care Australia le putea oferi gratuit.
Nu doar prețul elicopterelor contează
Potrivit Defense Express, Ucraina și-a retras solicitarea privind elicopterele Tiger după o analiză care a vizat „o întreagă serie de factori”: costul unei ore de zbor, disponibilitatea pieselor de schimb, starea tehnică a aparatelor și configurația în care acestea ar fi putut ajunge în Ucraina.
Problema este că, deși elicopterele propriu-zise ar fi putut fi primite fără ca Ucraina să plătească pentru achiziționarea lor, introducerea în serviciu ar fi necesitat cheltuieli importante pentru întreținere, reparații, piese de schimb, pregătirea piloților și a personalului tehnic și menținerea aparatelor în stare de luptă.
Suspilne notează că autoritățile australiene erau pregătite să transfere gratuit elicopterele, dar Kievul a considerat prea mari costurile asociate exploatării și instruirii personalului.
Ucraina se află în război și are nevoie de aparate de zbor, însă introducerea unui nou tip de elicopter în flotă presupune crearea unui întreg lanț logistic și de mentenanță, într-un moment în care forțele ucrainene operează deja numeroase tipuri de tehnică occidentală și sovietică.
Australia tocmai și-a retras elicopterele Tiger
Australia a operat o flotă de 22 de elicoptere Tiger Armed Reconnaissance Helicopter (ARH), achiziționate începând cu anii 2000. Armata australiană a încheiat operațiunile de zbor cu Tiger în septembrie 2026, după aproximativ două decenii de serviciu.
Ultimele zboruri operaționale au fost efectuate în Darwin, înaintea retragerii platformei din serviciu, la sfârșitul lunii septembrie.
Canberra trece acum la elicopterele americane AH-64E Apache Guardian. Australia a comandat 29 de aparate, iar șase fuseseră deja livrate până în mai 2026. Întreaga flotă urmează să fie recepționată până la sfârșitul anului 2029.
Ministerul australian al Apărării afirmă oficial că Apache va aduce o putere de foc mai mare, capacități superioare de conectare în rețea și o interoperabilitate mai bună cu aliații. Australia a ales în 2021 Apache inclusiv pentru că îl considera o platformă matură, deja testată și cu riscuri mai reduse din punct de vedere al costurilor și al susținerii logistice.
Problemele Tiger sunt cunoscute de ani întregi
Dificultățile legate de întreținerea flotei australiene Tiger sunt documentate de mult timp. Un raport al Australian National Audit Office, instituția supremă de audit a Australiei, constata încă din 2016 că elicopterele nu livraseră nivelul de capacitate prevăzut inițial, că aveau costuri de susținere mai mari decât cele estimate și o disponibilitate mai redusă decât obiectivele stabilite de Ministerul Apărării.
Auditul oferea și cifre semnificative. În 2015, în medie doar 3,5 aparate dintr-o flotă operațională de 16 elicoptere erau disponibile pentru serviciu la un moment dat, față de o țintă de 12.
Costul unei ore de zbor ajunsese în 2016 la aproximativ 30.335 de dolari australieni, față de obiectivul de 20.000 de dolari australieni, iar media pe termen lung calculată de audit era de aproximativ 39.472 de dolari australieni pe oră de zbor.
Raportul arăta că problemele de fiabilitate ale componentelor și constrângerile din lanțul de aprovizionare au contribuit atât la costurile ridicate, cât și la disponibilitatea scăzută a aeronavelor.
Australia plătise până în iunie 2016 aproximativ 921 de milioane de dolari australieni pentru serviciile de susținere a flotei Tiger, deși valoarea inițială, ajustată, a contractului pentru 15 ani fusese de circa 571 de milioane de dolari.
În 2021, atunci când a anunțat alegerea Apache, guvernul australian a precizat explicit că lecțiile desprinse din problemele programului Tiger au influențat decizia de a căuta o platformă deja matură și testată, pentru a reduce riscurile legate de costuri și calendar.
22 de elicoptere care ar fi putut ajunge în Ucraina
Interesul Ucrainei pentru aparatele australiene nu era nou. Ambasadorul Vasîl Miroșnicenko declara anterior că Kievul ar fi interesat să discute posibilitatea transferului elicopterelor după retragerea lor din serviciul australian. Ulterior însă, evaluarea ucraineană s-a schimbat.
Defense Express precizează că Kievul și-a retras solicitarea, iar ambasadorul ucrainean a confirmat decizia. Astfel, perspectiva ca cele 22 de aparate australiene să intre în dotarea Forțelor Armate ale Ucrainei pare închisă.
Nu este clar câte dintre cele 22 de elicoptere ar fi putut fi efectiv transferate în stare operațională, iar informațiile publice nu indică faptul că autoritățile australiene ar fi aprobat formal cedarea întregii flote către Kiev.
Germania renunță și ea la Tiger
Australia nu este singurul operator care se îndepărtează de această platformă. Germania a decis, de asemenea, să nu continue pe termen lung cu Tiger și introduce elicopterele ușoare H145M drept soluție intermediară până la stabilirea viitorului sistem care va prelua rolurile elicopterelor de atac.
Bundeswehr a recunoscut că mentenanța Tiger presupune procese complexe, iar ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a prezentat H145M drept o soluție de tranziție pentru perioada în care Germania își redefinește capacitatea de luptă cu elicoptere.
Eurocopter Tiger, denumit în prezent Airbus Tiger, este un elicopter de atac cu două motoare dezvoltat inițial în cooperare franco-germană. Diferite versiuni au fost introduse în dotarea Franței, Germaniei, Spaniei și Australiei.
Aparatul poate îndeplini misiuni de recunoaștere armată, atac împotriva țintelor terestre și sprijin pentru trupele de la sol, însă dimensiunea relativ redusă a flotei internaționale a însemnat și un lanț logistic mai restrâns. Auditul australian remarca încă din 2016 că numărul redus al operatorilor și al aparatelor existente reprezenta o provocare pentru susținerea pe termen lung a flotei.
