O ceață toxică provenită de la incendiile de vegetație din Indonezia se răspândește în tot mai multe zone din Asia de Sud-Est. Smogul a acoperit regiuni din Indonezia și a ajuns în Malaezia, Singapore și Filipine, în timp ce incendiile care ard de săptămâni continuă să se extindă.
Milioane de oameni sunt expuși fumului, iar în unele regiuni nivelul poluării a ajuns la valori descrise drept „acut nesănătoase”, depășind de peste 15 ori nivelul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății.
Cele mai multe incendii au izbucnit în Sumatra și Borneo, începând de la jumătatea lunii iulie. Situația este agravată de așa-numitul Super El Niño, care accentuează seceta și creează condiții favorabile pentru propagarea incendiilor, potrivit BBC.
Între iulie și august, Ministerul Sănătății din Indonezia a înregistrat peste 50.000 de cazuri de infecții respiratorii asociate incendiilor de teren și de pădure. Mai mult de 12.000 dintre persoanele afectate sunt copii cu vârsta sub cinci ani.
În Banjarbaru, în Kalimantanul de Sud, o asistentă didactică în vârstă de 19 ani a povestit că fumul din sala de clasă devenise atât de dens încât „nici măcar nu-ți puteai vedea propriile picioare”. Ceața toxică a pătruns inclusiv în locuințe, în ciuda ferestrelor și ușilor închise.
„Trăim cu asta de când m-am născut. E la fel în fiecare an, așa că aproape că ne-am resemnat. Dar anul acesta e mai rău”, a declarat Rizma Nur Fatimah pentru BBC.
În apropiere, o mamă în vârstă de 23 de ani a spus că fiica sa de trei ani a început să aibă tuse, dureri în gât și nasul înfundat în timpul perioadelor cu smog. Efectele au fost resimțite și la aproximativ 1.300 de kilometri distanță, în provincia filipineză Palawan. Localnicii au raportat iritații ale ochilor, nasului și gâtului.
„Acum avem dureri de cap ușoare. Vărul meu, care nu este alergic la nimic, a început să dezvolte alergii. Soțul meu este primul care a avut mâncărimi la ochi și în gât”, a declarat dr. Precious Bañas-Melad. Și Malaezia a raportat o creștere a cazurilor de astm și conjunctivită, pe fondul deteriorării calității aerului și al răspândirii fumului peste graniță.
Incendiile de pădure și turbării din Indonezia nu reprezintă un fenomen nou. Experții spun că actuala criză are legături cu schimbările produse în utilizarea terenurilor în ultimele decenii.
În perioada regimului Suharto, suprafețe uriașe de pădure tropicală și turbării din Kalimantan au fost deschise pentru exploatare forestieră, plantații și proiecte de dezvoltare de amploare.
În prezent, incendiile de mari proporții sunt asociate frecvent cu extinderea plantațiilor industriale și a altor activități comerciale. Organizațiile de mediu, cercetătorii și unele investigații guvernamentale au susținut în repetate rânduri că focul este folosit de anumite companii ca metodă ieftină de curățare a unor suprafețe mari de teren.
Seceta și El Niño contribuie la propagarea incendiilor, însă specialiștii atrag atenția că amploarea fenomenului are și o componentă umană. Turbăriile drenate, plantațiile industriale de lemn și culturile de palmieri sunt mai vulnerabile la incendii, iar focarele reapar adesea în aceleași regiuni.
Spre deosebire de incendiile tradiționale, desfășurate la scară mică și gestionate de comunități, incendiile asociate dezvoltării industriale a terenurilor sunt mult mai greu de controlat și pot produce efecte asupra mediului și sănătății publice la o scară uriașă.
Turbăriile din Borneo, „bombe de carbon” gata să se aprindă
Una dintre cele mai mari temeri privește incendiile din Borneo, unde se află unul dintre cele mai importante ecosisteme tropicale de turbării din lume.
În condiții normale, turbăriile funcționează ca adevărate rezervoare naturale de carbon. Solul îmbibat cu apă încetinește descompunerea materiei organice, permițând acumularea carbonului timp de mii de ani. Când aceste zone sunt drenate sau incendiate, însă, carbonul acumulat poate fi eliberat rapid în atmosferă.
„Turbăriile sunt depozite de carbon incredibil de eficiente, deoarece condițiile lor îmbibate cu apă încetinesc descompunerea, permițând carbonului să se acumuleze în subteran timp de mii de ani”, explică Dr. Nisa Novita, cercetătoare în domeniul turbăriilor la organizația indoneziană Yayasan Konservasi Alam Nusantara.
„Dar asta înseamnă și că pot deveni o «bombă de carbon» atunci când sunt drenate sau arse, deoarece acel carbon poate fi eliberat rapid în atmosferă.” Iar situația s-ar putea înrăutăți în următoarele luni, pe măsură ce fenomenul El Niño se intensifică.
Profesorul Bambang Hero Saharjo, expert în criminalistică a incendiilor forestiere la Universitatea Institut Pertanian Bogor, afirmă că anul trecut, în absența fenomenului El Niño, incendiile au afectat aproximativ 359.000 de hectare în Indonezia.
Citând rapoarte de cercetare, acesta avertizează că El Niño din acest an ar putea duce la incendierea unei suprafețe de până la 11 milioane de hectare. O asemenea amploare ar apropia situația de unul dintre cele mai grave sezoane de incendii din istoria recentă a Indoneziei, cel din 1997-1998.
Ministrul indonezian al Silviculturii, Raja Juli Antoni, a avertizat la începutul acestei săptămâni că operațiunile de stingere au intrat într-o etapă critică.
„Problemele noastre nu s-au terminat. Septembrie este vârful fenomenului El Niño. Septembrie este principala luptă pentru noi”, a declarat ministrul, potrivit sursei citate.
