O vacanță de zece zile petrecută în România a schimbat radical situația unei familii stabilite în Berlin. Părinții și cei doi copii ai lor, aproape majori, nu au mai fost primiți în centrul pentru persoane fără adăpost în care locuiau pe banii statului german. Familia a încercat să oblige autoritățile să îi ofere din nou cazare, însă a pierdut și în instanță. Decizia ar putea fi folosită pentru reevaluarea altor cazuri similare.
Familia formată din patru cetățeni români locuia în centrul „Haus Kopernikus” din cartierul Friedrichshain, Berlin. Cazarea costa aproximativ 180 de euro pe zi, adică aproape 5.400 de euro lunar, sumă suportată de autoritățile germane.
Pe lângă plata adăpostului, familia beneficia de prestații sociale. Jobcenter stabilise un necesar lunar de 1.700 de euro, iar după scăderea alocațiilor pentru copii, românii primeau efectiv 1.012 euro. În total, costurile lunare suportate de stat pentru cazare și ajutoare depășeau 6.400 de euro, potrivit B.Z. Berlin.
Au plecat zece zile în România, deși fuseseră avertizați
La jumătatea lunii iulie, părinții și cei doi copii ai lor au anunțat că pleacă în vacanță în România. Înaintea călătoriei, administrația centrului le-ar fi atras atenția că, dacă lipsesc o perioadă mai lungă, locul nu le mai poate fi garantat.
Familia a revenit în Germania după zece zile și a solicitat să fie cazată din nou într-un adăpost de urgență. Cererea a fost însă respinsă de Hannes Rehfeldt, responsabilul pentru probleme sociale al districtului berlinez Neukölln.
Argumentul oficialului german a fost că o persoană care își permite să plece în vacanță în țara de origine și are posibilitatea să locuiască acolo nu poate pretinde automat că este lipsită involuntar de adăpost în Germania.
Românii au contestat decizia și au depus o cerere urgentă la Tribunalul Administrativ din Berlin. Ei au solicitat ca autoritățile să fie obligate să le asigure din nou, cel puțin temporar, un loc în adăpost.
Instanța le-a respins însă cererea. Judecătoarea a constatat că lipsea caracterul involuntar al situației de persoană fără adăpost. Cu alte cuvinte, familia ar fi putut evita situația în care a ajuns și fusese avertizată că riscă să-și piardă locul dacă pleacă.
Hotărârea nu este definitivă, familia având posibilitatea de a o contesta la instanța superioară, potrivit WELT.
Familia primise anterior și un avertisment din partea administratorului centrului. Membrii săi ar fi încălcat regulamentul prin consumul de alcool și fumatul în cameră, precum și prin primirea unor persoane străine în unitate.
Aceste abateri nu reprezintă însă motivul central invocat de instanță. Elementul decisiv a fost plecarea voluntară în România, în condițiile în care familia știa că nu are garantată revenirea în același centru.
Decizia poate schimba abordarea autorităților germane
Hannes Rehfeldt consideră hotărârea importantă și a anunțat că administrația din Neukölln va verifica și alte situații asemănătoare. Până acum, simpla posibilitate ca un cetățean european să se întoarcă în țara de origine nu era considerată suficientă pentru refuzarea cazării de urgență.
În acest caz, instanța a apreciat însă că familia și-a creat singură situația și avea posibilitatea să o evite. Potrivit oficialului german, statul intervine pentru a preveni un pericol real și involuntar, nu atunci când problema este provocată de beneficiari și poate fi rezolvată de aceștia.
