Introducerea cursului de „Istoria românilor” în școlile din Republica Moldova reprezintă una dintre marile cuceriri ale Mișcării de Eliberare Națională de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut. Bătălia pentru limba română în stânga Prutului se afla în strânsă legătură cu spiritul istoriei naționale – istorie care, timp de peste 40 de ani, în sistemul educațional basarabean era înlocuită de discursurile șovine sovietice.
Revenirea la cursul „Istoria românilor” s-a produs cu implicarea nemijlocită a specialiștilor din domeniu, în urma unui proces de restructurare treptată a programelor de predare a istoriei la facultățile de istorie, școlile medii și școlile generale. Introducerea Istoriei Românilor în sistemul educațional din Republica Moldova s-a produs în două etape. La prima etapă, în anul 1989, a fost restructurat în mod cardinal conceptul și conținutul programei școlare a cursului „Istoria R.S.S.M.”, iar la cea de-a doua etapă, în anul 1990, a fost redactată și implementată în practică prima programă școlară intitulată „Istoria românilor”.
Un rol esențial în promovarea Istoriei Românilor i-a revenit ministrului Învățământului de atunci, Nicolae Matcaș, care a aprobat noua programă și a emis ordinul prin care cursul urma să fie predat în instituțiile de învățământ din Republica Moldova începând cu 1 septembrie 1990.
Despre felul în care s-a ajuns la această schimbare povestește prof. univ. dr. hab. Gheorghe Postică, cercetător științific principal al Institutului de Istorie al USM, șeful Secției de istorie, arheologie și muzeologie a Muzeului Național de Istorie, care pe atunci era conferențiar la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Istoricul, care a făcut parte din grupul de specialiști implicați în elaborarea primelor programe la istoria românilor în fosta RSSM, își amintește că primele manifestări de schimbare a discursului istoric la Chișinău s-au observat în anii 1987–1988.
La sfârșitul anilor ’80, Gheorghe Postică, în calitate de profesor universitar, alături de alți colegi de breaslă, s-a implicat activ în revizuirea programei școlare de istorie.
Primul manual „Istoria românilor”
La începutul lunii august 1990, în cadrul întâlnirilor cu responsabilii din domeniul educației, directorii școlilor au fost informați că, începând cu 1 septembrie, elevii urmau să studieze atât „Limba română”, cât și „Istoria românilor”. Pentru mulți dintre cei prezenți, includerea istoriei românilor în programa școlară a fost o schimbare profundă și neașteptată. Astfel, după decenii în care istoria fusese predată prin prisma programei sovietice, anul 1990 a devenit momentul în care școala din Republica Moldova a început oficial să studieze istoria românilor ca disciplină distinctă.
Gheorghe Postică: Profesorii care predau în limba română au acceptat cu mare bucurie, dar a apărut o opoziție foarte puternică din școlile ruse. Au urmat discuții cu profesorii, manuale nu erau. România era după revoluția din decembrie 1989 și abia în primăvara anului 1990 a început să vină literatură istorică. Prima carte de Istoria Românilor a fost un manual al lui Panait Panaitescu. Un manual vechi, dar pentru noi, la acele vremuri, era ceva, fiind preluat pentru școlile cu predare în limba română.
Începutul predării „Istoriei românilor” în școli a fost un proces foarte dificil. Paradoxal, dar exista o opoziție și din partea unor profesori românofoni. În acest context, ministrul Matcaș a organizat cursuri speciale pentru profesorii de istorie la sediul Institutului de Pedagogie, cu participarea celor mai cunoscuți istorici din Republica Moldova (Ion Niculiță, Vladimir Potlog, Constantin Drahinberg, Pavel Parașca, Ion Șișcanu, Anatol Petrencu, Anton Moraru, Gheorghe Paladi, Demir Dragnev etc.). Eu predam aici cursul de etnogeneză a românilor. Aveam în față 400 de profesori românofoni. Totul era bine, dar, la un moment dat, se ridică o profesoară și spune: „Domnule Postică, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră, eu nu sunt româncă, eu sunt moldoveancă”. Era această problemă. Încercam să lămuresc că a fi român nu înseamnă a nu fi moldovean și a fi moldovean nu înseamnă a nu fi român, dar la acel moment erau mulți oameni care nu înțelegeau, dată fiind influența nefastă a educației sovietice.
