Durata de viață a oamenilor ar putea atinge pragul de aproape 200 de ani dacă medicina viitoare va reuși să anuleze factorii principali ai îmbătrânirii. O echipă de cercetători din Rusia a evaluat existența unei limite biologice supreme a longevității, iar rezultatele lor au fost publicate în revista NPJ Ageing.
Studiul arată că, chiar și într-o ipoteză perfectă, organismul va continua să acumuleze mutații la nivelul ADN-ului. Această degradare genetică constantă ar putea reprezenta ultima și cea mai dificilă barieră în calea prelungirii vieții.
Experții s-au axat pe mutațiile somatice, acele modificări ale ADN-ului apărute natural în timpul diviziunii celulare sau sub influența metabolismului și a mediului. Fiind printre cel mai greu de combătut procese biologice, acumularea lor odată cu trecerea anilor a fost analizată printr-un model matematic ce simulează ritmul de degradare al diferitelor organe.
Ce se întâmplă dacă medicina elimină celelalte cauze ale îmbătrânirii
În simulare, cercetătorii au pornit de la ipoteza că medicina viitorului va putea elimina complet alte mecanisme asociate îmbătrânirii, precum inflamația cronică, disfuncțiile mitocondriale sau acumularea celulelor îmbătrânite. Chiar și în aceste condiții, mutațiile ADN au continuat să reprezinte un factor limitativ important pentru durata vieții.
Organele care cedează primele în fața degradării genetice
Modelul matematic a arătat că organele nu reacționează la fel în fața acumulării mutațiilor. Potrivit autorilor studiului, creierul și inima sunt cele mai vulnerabile, deoarece multe dintre celulele lor esențiale nu se mai divid după naștere și nu pot fi înlocuite. În schimb, ficatul are o capacitate mult mai mare de regenerare, reînnoindu-și constant celulele.
Cât am putea trăi în scenariul ideal: concluziile modelului matematic
După analizarea simultană a mai multor organe, cercetătorii au estimat că durata mediană de viață a unei persoane ar putea ajunge între 146 și 194 de ani, dacă singurul mecanism care ar continua să afecteze organismul ar fi acumularea mutațiilor ADN.
Estimarea este de aproximativ două ori mai mare decât speranța medie actuală de viață, care se situează în jurul valorii de 79 de ani.
Limitele studiului și perspectivele medicinei viitorului
Autorii studiului precizează că aceste concluzii nu reprezintă o demonstrație experimentală și trebuie privite ca o estimare bazată pe modele matematice. Potrivit acestora, rezultatele depind de mai multe ipoteze privind modul în care organele îmbătrânesc și interacționează între ele.
Cu toate acestea, cercetarea sugerează că mutațiile ADN ar putea rămâne principala limită biologică a longevității, chiar și în situația în care medicina va reuși, în viitor, să controleze celelalte procese asociate îmbătrânirii.
Oamenii de știință consideră că studiul reprezintă un pas important în înțelegerea mecanismelor care influențează durata vieții și în dezvoltarea unor teorii mai complete despre procesul de îmbătrânire.
