„Solicit tuturor părinților, înainte de a mai vorbi de școală, să se întrebe dacă în fiecare zi le-au spus copiilor lor să învețe”, este declarația ministrului Educației, Mihai Dimian, care a stârnit o mulțime de critici în spațiul public. Totul a venit în contextul analizei detaliate a rezultatelor simulării Evaluării Naționale, care arată că mai mult de jumătate dintre elevii care au participat la testare nu au știut forma corectă „să nu fii”. Ministrul a anulat rolul școlii și a pus cea mai mare parte a responsabilității pe umerii părinților. În totală neconcordanță cu rolul real al sistemului de învățământ – acela de a oferi educație tuturor copiilor, indiferent de mediul din care provin – atrag atenția numeroase voci din rândul părinților, elevilor, dar și al profesorilor.
Analiza pe itemi a Ministerului Educației a arătat că elevii de clasa a VIII-a au dificultăți mari atunci când vine vorba de scrierea cu unul sau doi de ‘i”. 54% dinte elevii care au susținut simularea Evaluării Naționale la Limba Română nu au ales varianta corectă dintre “să nu fi supărat” și “să nu fii supărat”. Totodată, 40% au ales varianta “câțiva kilometrii”, în loc de “câțiva kilometri”.
Într-o declarație pentru Știrile Pro TV, ministrul Educației i-a certat pe părinți pentru aceste rezultate: „Solicit tuturor părinților, înainte de a mai vorbi de școală, să se întrebe dacă în fiecare zi le-au spus copiiilor lor să învețe. Înainte de a mai vorbi și de a critica școala. Până nu facem acest lucru vă rog să nu mai discutăm despre ce fac și nu fac profesorii din școală. Fiecare părinte să-și trimită copilul la școală, pentru că mulți dintre cei care au luat 1 nici nu se prezintă la școală și după aceea vin cu adeverințe de motivare a absențelor”.
Director: “Copiilor care nu au suport parental trebuie să li se acorde o mai mare atenție”
În comunitatea vulnerabilă din județul Călărași, unde Viforel Dorobanțu este director al unei școli, lucrurile se văd diferit față de perspectiva din fotoliul ministerial.
“O declarație care, poate, a vrut sa transmită altceva a ajuns în societate sub forma unei “povețe “ către părinți. Doar că, cel puțin în comunitatea din Curcani, punerea ei în practică este de foarte multe ori imposibilă pentru că, ce să vezi, din viața de zi cu zi a copilului lipsește părintele, plecat în străinătate, la muncă!”
Directorul atrage atenția asupra unui aspect esențial atunci când vine vorba de educație:
“Dincolo de responsabilitățile pe care le au părinții, școala fiind un serviciu public nu poate oferi diferențiat educație funcție de bagajul educațional inițial pe care un copil îl aduce dintr-o familie”.
Declarația ministrului se distanțează față de abordarea pe care Ministerul Educației și factorii decidenții ar trebui să o aibă de fapt, e de părere Viforel Dorobanțu:
“După părerea mea, Ministerul Educației ar trebui să conștientizeze că tocmai copiilor care nu au suport parental trebuie să li se acorde o mai mare atenție. Dar, mai ales în prezentul context politic, numai de copiii săraci și fără părinți alături nu le arde politicienilor!”
Referitor la abandonul școlar, directorul arată că este o problemă reală, dar cât se poate de sensibilă, care ar trebui tratată serios:
“Abandonul școlar este mare acolo unde părinții nu sunt fizic lângă copiii lor. Cauzele sunt, de cele mai multe ori legate de sărăcie, lipsa educației în rândul părinților si constrângerile materiale peste care familiile acestea sunt obligate să treacă. Din păcate, școala încearcă să suplinească această lipsă a părinților din viața copilului dar, adeseori, nu reușește și nu-i rămâne decât să consilieze, în măsura în care această consiliere este acceptată, pe cei în grija cărora se află copilul. După cum arată datele, nu reușește, lucru care nu îi este imputabil doar ei, ci tuturor actorilor din preajma unui copil. Oricum, școala trebuie să ofere șanse egale la educație oricărui copil, dar, din păcate, acest lucru nu se întâmplă și din cauze care țin de școală, de pregătirea psihopedagogică a cadrelor didactice”.
“E ca și cum mă duc la spital, iar medicul mă ia la rost că nu m-am operat singur”
Într-un mesaj adresat ministrului Mihai Dimian, profesorul de Istorie Marcel Bartic a venit cu statistici care arată o realitate socială pe care ministrul nu a luat-o în calcul în declarația sa:
Profesorii ar putea primi cu 50% mai mult la plata cu ora, din toamnă. Ministrul Educației caută soluții
“În România, cele mai recente statistici indică faptul că 33,8% dintre copiii, adică 1,25 milioane, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Suntem pe un rușinos loc trei în Europa la acest capitol. Riscul de sărăcie crește și mai mult, la 75,8%, în cazul copiilor din familii cu un nivel scăzut de educație. (…) Aproximativ 16% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani nu sunt înscriși la școală, iar la liceu rata abandonului crește până la 32%. (…) Datele au fost preluate din rapoartele Salvați Copiii România, datele Eurostat și buletinele Institutului Național de Statistică. Cine să le spună acestor copii să învețe? Cum, în ce fel, câtă vreme acești copii se culcă, de multe ori, flămânzi la sfârșitul zilei? Cui îi cereți dumneavoastră să le spună copiilor să învețe, câtă vreme principală grijă a familiilor lor este să găsească ceva de pus pe masă?”.
În opinia profesorului, școala nu poate funcționa eficient dacă ignoră contextul social al elevilor:
“Și dacă nu învață, ce facem? Îi ignorăm? Îi trecem la capitolul rebuturi? Dăm vina pe ei? Păi, de asta i-au trimis la școală, pentru că părinții lor nu pot sau nu știu să-i ajute. Ăsta era rostul școlii. După cum v-am și spus, e ca și cum mă îmbolnăvesc, mă duc la spital, iar medicul mă ia la rost că nu m-am operat singur”.
Gabi Bartic, specialistă în educație: “Codul poștal nu trebuie să decidă viitorul”
Despre rostul școlii vorbește și specialista în educație Gabi Bartic. Aceasta atrage atenția că discursul ministrului risca să legitimeze un sistem care în loc să corecteze inegalitățile sociale le reproduce:
“În formularea aceasta, există riscul să transmitem că educația unui copil depinde, în esență, de mediul din care provine — că, într-un fel, codul poștal ajunge să determine șansele lui reale. Ori tocmai aici este rolul școlii publice: să rupă această dependență. Să ofere fiecărui copil, inclusiv celor care cresc în familii în care părinții nu au avut acces la educație sau nu pot susține învățarea acasă, șansa de a ajunge la competențe de bază solide. Dacă acceptăm ideea că fără sprijinul familiei copilul nu are cum să învețe, atunci nu mai vorbim despre un sistem care corectează inegalități, ci despre unul care le reproduce. Și asta este o miză mult prea mare pentru a fi tratată ca o problemă exclusiv a părinților.”
Părinte: “Să se uite mai întâi în propria curte”
Iulian Cristache, fost președinte al Federației Naționale a Părinților, nu contestă că implicarea familiei contează, dar consideră că tonul și contextul declarației au fost profund greșite.
Noul ministru al Educației nu știe care este media de promovare la Bacalaureat. Greșeala repetată de două ori în fața presei
„A făcut o mare greșeală! Și din punct de vedere al tonului. Era foarte enervat de faptul că părinții sunt revoltați de rezultatele de la simulări. În primul rând, să se uite să vadă de ce acești elevi care ajung să obțină note de 1, 2 și 3 la clasă au note mult mai mari.”
Iulian Cristache vorbește și despre disfuncționalități pe care nu au cum să le remedieze părinții:
„În loc să dea vina doar pe părinți, mai bine să se uite în propria curte și să vadă ce sistem de control are — control de management pornind de la partea de predare, continuând cu partea de învățare, astfel încât să poată să reducă o parte din volumul meditațiilor.”
“Este firesc pentru un părinte să aibă un cuvânt de spus”
Mihnea Stoica, fost președinte al Consiliului Elevilor Dâmbovița, este deranjat de alt lucru pe care ministrul l-a lăsat să se înțeleagă: că părinții nu au dreptul de a critica școala.
“Declarația ministrului denotă, la fel ca mulți dintre predecesorii dumnealui, o neînțelegere a problemelor din sistemul de educație românesc. Desigur că părinții joacă un rol esențial în educația elevilor, acest lucru nu poate fi disputat. Totuși, România este o țară în care orele particulare au devenit norma și nu excepția. 48% dintre părinți plătesc meditații. Această cerere există tocmai din cauza lacunelor sistemului de educație. Astfel, este firesc pentru un părinte să aibă un cuvânt de spus despre ceea ce nu merge bine în sistemul educațional după ce acesta plătește 7000-12000 de lei pe an pentru școlarizarea unui singur copil, mai ales în contextul creșterii generale de prețuri cu care ne confruntăm în prezent”,
e de părere Mihnea Stoica. În plus, mai adaugă acesta:
‘Părinții nu se plâng de activitatea profesorilor din ură, ci din dorința de a schimba un sistem defect, iar domnul ministru ar trebui să înțeleagă de ce apare această frustrare în societate.”
