Instituţiile de credit de importanţă sistemică sunt entităţile de dimensiuni mari, care au un rol esențial în economia unei țări. Acestea gestionează sume importante de bani și interacționează cu un număr foarte mare de clienți.
Băncile de importanţă sistemică trebuie să menţină anumite niveluri de capital. Printre criteriile luate în considerare pentru identificarea băncilor de importanţă sistemică figurează: nivelul activelor (cât de mult capital administrează), importanţa pe piață (valoarea plăţilor efectuate la nivel naţional, depozitele atrase de la sectorul privat, creditele acordate populaţiei şi companiilor), precum şi complexitatea şi legăturile cu alte instituții financiare.
Aceste bănci sunt monitorizate atent de Banca Națională a României (BNR) și trebuie să aibă rezerve de capital mai mari, pentru a face față situațiilor dificile. În România, ele dețin cea mai mare parte din banii și creditele din sistemul bancar: peste 80% din activele sistemului financiar, peste 74% din pasive și aproape toate titlurile de datorie aflate în circulație.
Care sunt băncile de importanță sistemică din România?
Potrivit unei analize a European Systemic Risk Board, în România există 7 bănci de importanță sistemică, dintre cele aproape 30 de bănci active pe piață: Exim Banca Românească, Banca Transilvania, Banca Comercială Română (BCR), Raiffeisen Bank, UniCredit Bank, BRD – Groupe Société Générale și CEC Bank.
Toate aceste bănci se află și în topul celor mai mari bănci din România, în funcție de active.
Cine le deține?
- Bănci cu grup-mamă din UE:
- BCR – deținută de Erste Group Bank (Austria)
- Raiffeisen Bank – deținută de Raiffeisen Bank International (Austria)
- BRD – parte din Groupe Société Générale (Franța)
- UniCredit Bank – parte din UniCredit S.p.A. (Italia).
- Bănci românești:
- Exim Banca Românească – bancă de stat
- CEC Bank – bancă de stat
- Banca Transilvania – bancă românească, listată la Bursa de Valori București.
Ce înseamnă acest statut pentru clienți?
- Mai multă siguranță: Statutul de bancă sistemică implică o supraveghere mult mai riguroasă și cerințe de capital mai mari, ceea ce reduce riscul de faliment.
- Mai multă stabilitate: BNR și autoritățile europene au mecanisme speciale de intervenție, astfel încât în cazul unor probleme, impactul asupra clienților și economiei să fie minim.
