O unitate de elită a armatei germane, sub tirul acuzațiilor, în cel mai prost moment posibil. Scandalul apare în contextul în care Berlinul încearcă să consolideze armata și să stimuleze recrutarea. Este vorba despre Regimentul 26 Parașutiști, una dintre cele mai importante unități ale forțelor armate germane, scrie The Times of Israel.
Guvernul german nu și-a ascuns ambiția: dorește ca Bundeswehr să devină cea mai importantă armată convențională din Europa. De asemenea, este una dintre puținele țări de pe continent care găzduiește focoase nucleare controlate de SUA. Această inițiativă strategică vine în contextul în care forțele armate au lansat o campanie majoră de recrutare voluntară. Și tocmai atunci a izbucnit scandalul.
Forțele armate germane sunt acum zguduite de o serie de acuzații care vizează Regimentul 26 de parașutiști cu sediul în Zweibrücken (Renania-Palatinat), la cazarma Niederauerbach. Acuzațiile formează un amestec exploziv: extremism de dreapta, agresiune și hărțuire sexuală, ritualuri violente, consum și trafic de droguri și provocări de tip nazist – inclusiv simboluri neconstituționale, saluturi hitleriste și chiar ceea ce unele surse descriu ca fiind un „partid nazist”.
Ministrul apărării Boris Pistorius (SPD) a calificat acuzațiile drept „șocante”, afirmând că acestea contravin în mod direct valorilor Bundeswehr și solicitând o anchetă completă și fără compromisuri.
Cifre mari, anchete deja în curs
Conform informațiilor disponibile până în prezent, cazul implică aproximativ 200 de incidente înregistrate sau examinate, cu multiple niveluri de anchetă în curs:
Procurorul public din Zweibrücken anchetează 19 soldați (oficiali și subofițeri, potrivit autorităților).
Bundeswehr desfășoară în paralel o anchetă internă mai amplă.
Se spune că un total de 55 de suspecți fac obiectul unei anchete administrative și/sau disciplinare.
Au fost inițiate proceduri de concediere împotriva celor 19 suspecți principali; trei dintre acestea ar fi deja finalizate.
Urmăririle penale și cazurile disciplinare sunt conduse în comun de Bundeswehr și procurorul disciplinar militar.
Infracțiunile suspectate includ incitarea la ură, utilizarea simbolurilor organizațiilor neconstituționale și încălcarea legilor privind stupefiantele (inclusiv canabisul recreativ), precum și infracțiunile sexuale raportate.
Declanșatorul: plângeri interne și femei care și-au exprimat opinia
Scandalul pare să fi luat amploare după ce, în iunie, au fost depuse mai multe plângeri la comisarul parlamentar pentru forțele armate, în special de către femeile soldat din regiment. Mărturiile lor descriu un climat de sexism, misoginism și exhibiționism și, mai îngrijorător, acuzații de fotografii făcute fără consimțământul persoanelor în cauză în timpul dușului, presupuse agresiuni și remarci care banalizează violența sexuală, uneori chiar în cadrul ierarhic sau instituțional. Din punct de vedere ideologic, un grup central a fost descris ca o „clică de extremă dreapta în mod deschis antisemită”, cu acte antisemite și comportamente explicit de tip nazist.
Un sentiment de déjà vu: precedentul KSK
Pentru mulți observatori, afacerea amintește imediat de scandalurile care au zguduit Comandamentul Forțelor Speciale (KSK), o unitate de elită a Bundeswehrului considerată de mult timp ca fiind deosebit de vulnerabilă la infiltrarea extremei drepte. În 2017, la o petrecere de rămas bun lângă Sindelfingen, comandantul Companiei a 2-a a KSK a fost raportat de un martor ocular – și ulterior susținut de dovezi materiale – că a făcut în repetate rânduri salutul nazist pe fondul muzicii rock de extremă dreapta. Scena, dezvăluită ulterior de jurnaliști de investigație, a avut loc în fața a aproximativ șaizeci de soldați activi și pensionari.
Când instanțele decid – iar armata ezită
Din punct de vedere legal, cazul era clar. Procurorul din Stuttgart a considerat mărturia credibilă și l-a amendat pe comandant cu 4.000 de euro pentru utilizarea simbolurilor unor organizații neconstituționale – o sancțiune pe care acesta a acceptat-o, făcând-o astfel obligatorie din punct de vedere legal. Dar în cadrul Bundeswehr, hotărârea a fost tratată ca fiind doar „indicativă” pentru procedurile interne. Drept urmare, în ciuda condamnării penale, ofițerul a rămas în uniformă timp de ani de zile – o discrepanță îngrijorătoare între justiția civilă și disciplina militară.
Această întârziere a declanșat critici politice aspre. Legislatorii au acuzat forțele armate că nu au eliminat rapid extremiștii dovediți, mai ales când aceștia aparțineau unor unități prestigioase.
Pistorius vizează și lanțul de comandă
Dincolo de presupusele delicte în sine, Pistorius pune acum la îndoială răspunsul inițial al comandamentului local, pe care îl consideră inadecvat. Principala sa acuzație este că abaterile comise pe teren nu au fost recunoscute suficient de devreme ca atare și nici urmărite cu suficientă rigoare.
Cererile sale se bazează pe trei piloni:
O anchetă completă a fiecărui incident.
Măsuri legale stricte împotriva fiecărei acuzații confirmate.
Restabilirea încrederii în lanțul de comandă local — adică în capacitatea acestuia de a vedea, decide și pedepsi.
Pistorius a precizat, de asemenea, că nu trebuie să existe teama de a raporta faptele ilegale și nici „loialitatea deplasată” care îi protejează pe cei care depășesc toate limitele. Cu alte cuvinte: fără codul tăcerii, fără spiritul de corp transformat în scut.
Sancțiuni, concedieri și un „plan de acțiune” pentru forțele aeriene
Bundeswehr afirmă că mai mulți soldați din Regimentul 26 au fost deja concediați, iar alții vor urma. Aceste măsuri fac parte dintr-un „plan de acțiune pentru forțele aeriene” mai amplu, care vizează consolidarea:
instruirii,
conducerii
și prevenirii.
Planul se bazează pe un raport intern aproape finalizat și legat de comandantul armatei de teren. Acesta va fi prezentat autorităților superioare, cu scopul declarat de a trece de la gestionarea caz cu caz la un răspuns structural.
O unitate foarte căutată – și, prin urmare, mai expusă
Regimentul 26 de parașutiști are, potrivit rapoartelor, aproximativ 1.700 de soldați. Paradoxal, este descrisă ca o unitate ușor de recrutat — „candidații se înghesuie”, până la punctul în care capacitatea de instruire este pusă la grea încercare. Această popularitate contează. Ea subliniază importanța simbolică și operațională a regimentului — și amplifică prejudiciul pe care orice scandal îl aduce imaginii publice a Bundeswehrului.
Un contrast tulburător: uși deschise, culise explozive
La sfârșitul lunii august, cazarma a găzduit o zi a porților deschise care a atras aproximativ 10.000 de vizitatori, fără a se raporta niciun incident. În același timp, în culise circulau acuzații grave: saluturi hitleriste, uniforme naziste, consum de droguri, violență și agresiuni sexuale. Contrastul ridică o întrebare explozivă din punct de vedere politic: cum poate o unitate să pară impecabilă în fața publicului, în timp ce, dacă acuzațiile se confirmă, comportamentul extrem înflorește în interior?
O problemă mai amplă: extremismul de dreapta în Bundeswehr
Cazul Zweibrücken se înscrie într-un model mai larg. Cifrele citate indică 280 de incidente de extremă dreapta înregistrate în Bundeswehr anul trecut și 97 de soldați concediați pentru extremism de dreapta în 2024 — în creștere față de 62 în anul precedent. Unii comentatori resping ideea de „cazuri izolate”. În opinia lor, numărul crescând de rapoarte reflectă atât o radicalizare mai îndrăzneață, cât și limitele unui sistem care reacționează prea des prea târziu, minimizează problemele sau protejează instituția în detrimentul victimelor.
Ce este cu adevărat în joc: credibilitatea, disciplina și cultura internă
Multe fapte trebuie încă stabilite în instanță. Din punct de vedere politic, însă, elementele esențiale sunt deja clare: credibilitatea lanțului de comandă, capacitatea Bundeswehrului de a detecta și pedepsi rapid și reziliența culturii sale interne împotriva extremismului, sexismului și violenței.
Pentru Pistorius, formula este simplă:
toleranță zero față de extremism, violență sexuală și droguri;
fără puncte nevralgice în ierarhie;
și restabilirea încrederii — în cadrul forțelor armate și în opinia publică.
Spre deosebire de scandalurile anterioare, ministrul apărării – una dintre cele mai populare figuri din coaliție – nu a încercat să minimizeze sau să ascundă afacerea. El a ales să o expună în mod deschis, chiar dacă guvernul său se confruntă cu propriile tensiuni interne. La Berlin, acest lucru reprezintă deja o ruptură serioasă de trecut.
