După decenii în care milioane de oameni și-au făcut bagajele pentru Occident, România începe să trăiască un fenomen invers: tot mai mulți aleg să revină acasă, și, pe lângă asta, tot mai mulți muncitori din Asia și refugiați din regiune aleg să vină și chiar să rămână. Potrivit datelor internaționale, pentru al treilea an consecutiv numărul celor care se stabilesc în țară îl depășește pe cel al românilor care pleacă.
Este o schimbare istorică pentru un stat care, între anii ’90 și 2000, a pierdut peste cinci milioane de locuitori. Astăzi, fluxul s-a inversat: între 2022 și 2024 au ajuns aproape 200.000 de noi rezidenți, majoritatea din Nepal, Sri Lanka, India, Bangladesh, Turcia sau Republica Moldova. Lor li se adaugă zeci de mii de ucraineni care au ales să rămână în România după izbucnirea războiului.
România devine, treptat, o țară de destinație.
„Aici sunt oamenii noștri”: de ce se întorc românii din Occident
Pentru mulți dintre cei reveniți, decizia nu are legătură directă cu salariul. Mai importantă este viața socială.
Sebastian Jitaru a muncit ani buni în Italia, în viticultură, iar acum produce vinuri bio la Botoșani. „În România încă nu există o cultură a vinului ca acolo, dar simt că am oportunități. Eu și soția mea ne-am întors pentru că aici sunt oamenii noștri. Nu vrem o viață în altă parte”, spune el pentru Corriere Della Sera.
O poveste asemănătoare are Olimpiu Ilea, întors după zece ani de Roma. „În Italia câștigam o mie de euro ca ospătar. Aici ajung aproape la trei mii și îmi văd copiii crescând”, explică antreprenorul care administrează o firmă de rent-a-car la Cluj.
Pentru mulți, pandemia a fost momentul decisiv. Izolarea din Occident i-a făcut să regândească totul.
„Lunile acelea închise în casă au fost grele. Aici ar fi fost diferit”, povestește Constantin Neagu, revenit din Spania după două decenii. Astăzi este mic antreprenor și admite sincer: „În România se trăiește bine ca independent. Ca angajat, salariile sunt încă mici”.
Noua realitate: România bună pentru tineri, dar dificilă pentru seniori
Cei întorși descoperă însă o țară cu două viteze: Modernă în marile orașe, dar rămasă în urmă în servicii publice.
George Tătar, inginer robotic care a trăit în SUA până la majorat, explică paradoxul: „Aici am găsit valori și echilibru între muncă și viață. Dar nu vii în România pentru servicii. Birocrația e greoaie, infrastructura slabă, spitalele depind de oraș. Sunt zone rămase cu zeci de ani în urmă”. El nu exclude să plece la pensie: „Nu e ușor să trăiești aici ca bătrân”.
Aceasta este imaginea recurentă: țară atractivă pentru familie și antreprenoriat, dar încă vulnerabilă în sănătate și administrație. Pe măsură ce românii se întorc, locurile de muncă rămase libere sunt ocupate de străini. Construcțiile, agricultura, livrările și îngrijirea persoanelor vârstnice depind tot mai mult de muncitori asiatici.
Un fenomen care produce și tensiuni sociale.
O antreprenoare de origine indoneziană stabilită la București observă reacțiile locale: românii se tem că noii veniți le iau locurile de muncă, deși aceștia fac meseriile pe care localnicii nu le mai acceptă.
Într-un restaurant din capitală, o angajată nepaleză povestește drama personală: nu și-a văzut copilul de șase ani și nu știe dacă o va mai recunoaște.
Este aceeași experiență trăită, ani la rând, de româncele plecate ca îngrijitoare în Italia sau Spania. Istoria migrației se repetă, doar direcția s-a schimbat.
Economia explicată prin migrație: România începe să recupereze diferența
Revenirea românilor și sosirea străinilor spun, de fapt, povestea unei economii care a devenit competitivă regional. Diferența de trai față de Vest s-a redus, iar costurile mai mici încep să compenseze salariile încă inferioare.
În orașe precum Cluj sau București, dezvoltarea IT-ului, a serviciilor și a construcțiilor a creat cerere de muncă pe care piața locală nu o mai poate acoperi.
Rezultatul: România importă forță de muncă exact cum făceau statele occidentale acum 20 de ani.
O țară între trecut și viitor
România de azi este un amestec straniu: blocuri moderne lângă sate fără canalizare, clinici private ultramoderne lângă spitale degradate, restaurante internaționale lângă cartiere marginale. Dar schimbarea este vizibilă. Tinerii rămân, diaspora revine, iar migranții sosesc.
Țara din care se pleca devine țara în care se vine.
Iar pentru prima dată după căderea comunismului, întrebarea nu mai este „de ce pleacă românii”, ci „cum va gestiona România faptul că devine o destinație”.
