Conform datelor furnizate de Eurofound, agenția Uniunii Europene care monitorizează calitatea vieții și a muncii, aproximativ 40% din segmentul de populație tânără a României (25-34 de ani) încă locuia cu părinții în cursul anului 2023. Această situație plasează țara noastră în cadrul unui fenomen extins la nivel european, caracterizat prin faptul că veniturile obținute din muncă nu mai sunt suficiente pentru a asigura o locuință proprie. Astfel, cheltuielile ridicate legate de locuire reprezintă în prezent un obstacol major în calea independenței și dezvoltării tinerelor generații.
Un sfert dintre tinerii români consideră că problema locuinţelor accesibile şi costul vieţii ar trebui să se afle printre priorităţile Uniunii Europene, potrivit datelor din studiul citat. În spatele acestei percepţii stau realităţi economice şi sociale care definesc nu doar România, ci întreaga Europă, însă cu intensităţi diferite.
25% dintre tineri cred că locuinţele accesibile şi costul vieţii ar trebui să fie o prioritate a UE
Aşadar, în România, 25% dintre tineri cred că locuinţele accesibile şi costul vieţii ar trebui să fie o prioritate a UE. Nevoia este întărită de date: în 2023, 39% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani locuiau cu părinţii. În Slovacia, ponderea este de 57%, în Polonia este de 53%, în Italia este de 51%, iar în Spania este de 46%. Cu toate acestea, sunt şi state unde acest indicator este de 3%, 6% 11%, sau 12%, state precum Finlanda, Suedia, Germania sau Olanda, scrie zf.ro.
„Neîndeplinirea preferinţelor legate de locuire este asociată cu o serie de efecte negative, inclusiv imposibilitatea de a atinge o viaţă independentă, limitarea opţiunilor de carieră, impact negativ asupra sănătăţii mintale şi amânarea deciziei de a avea copii”, scrie raportul Eurofound.
Cu alte cuvinte, problema locuirii devine un factor structural care influenţează traiectoriile de viaţă ale unei întregi generaţii.
La nivel european, criza locuinţelor s-a adâncit constant în ultimul deceniu şi jumătate. Din 2010 până în 2024, preţurile medii de vânzare ale locuinţelor în Uniunea Europeană au crescut cu 55,4%, iar chiriile cu 26,7%. În acelaşi interval, salariile medii au avansat cu doar 28%, calculat pe baza salariului mediu ajustat pentru normă întreagă per angajat. Această discrepanţă explică de ce, pentru mulţi tineri, munca nu mai este suficientă pentru a susţine costurile unei locuinţe independente.
Tinerii din Europa resimt această criză a accesibilităţii locuinţelor
Mulţi tineri din Europa resimt această criză a accesibilităţii locuinţelor într-un mod deosebit de acut. Veniturile lor din muncă sunt relativ scăzute, iar probabilitatea de a avea un loc de muncă temporar sau nesigur este mai mare decât în cazul persoanelor mai în vârstă. De multe ori, tinerii întâmpină dificultăţi în a închiria o locuinţă în zona în care şi-ar dori să locuiască. Dacă intenţionează să cumpere o locuinţă, se confruntă cu dificultăţi în a economisi pentru avans sau în a se califica pentru un credit ipotecar.
„Tinerii continuă să se mute către zonele urbane, unde oportunităţile de angajare sunt concentrate, dar unde locuinţele sunt cel mai puţin accesibile. Ei se confruntă cu aceste obstacole într-o perioadă crucială a vieţii, în timp ce fac tranziţia către viaţa adultă independentă şi iau decizii legate de educaţie, carieră, relaţii şi formarea unei familii. Pentru ei, criza actuală a accesibilităţii locuinţelor din Europa reprezintă o problemă fundamentală”, scrie Eurofound.
În Europa, preţurile locuinţelor au crescut cu 55,4% între 2010 şi 2024, iar preţurile chiriilor cu 26,7%. În acelaşi interval, salariile medii au avansat cu doar 28%. Cercetările Eurofound indică existenţa unui decalaj salarial în creştere între generaţii, ceea ce a condus la ritmuri mai lente de creştere a salariilor pentru lucrătorii tineri. Condiţiile dificile de pe piaţa muncii, combinate cu trendul ascendent al preţurilor locuinţelor, au făcut ca achiziţia primei locuinţe să fie deosebit de dificilă pentru mulţi tineri. În plus, din cauza deficitului de locuinţe sociale, tinerii nu au adesea altă opţiune decât să închirieze pe piaţa privată.
„Ca nou-veniţi pe piaţa chiriilor, aceştia nu pot beneficia de mecanismele de control al preţurilor care îi avantajează pe chiriaşii mai în vârstă, cu contracte de lungă durată. Deşi tinerii nu reprezintă un grup omogen, confruntat cu aceleaşi dificultăţi, pentru o parte dintre ei accesul la o locuinţă adecvată şi accesibilă constituie o provocare majoră”, subliniază raportul citat.
Concluziile sunt clare: criza accesibilităţii locuinţelor din Uniunea Europeană loveşte cel mai puternic generaţiile tinere. Vârsta la care tinerii părăsesc locuinţa parentală este în creştere, iar munca nu mai garantează independenţa. În paralel, creşte şi fenomenul persoanelor fără adăpost, tinerii din mediul urban fiind printre cei mai afectaţi.
Chiar şi atunci când reuşesc să locuiască independent, tinerii alocă o parte disproporţionat de mare din venituri pentru locuire, trăiesc mai des în locuinţe de calitate mai slabă şi sunt mai expuşi riscului de supraîndatorare.
