O nouă generație de influenceri virtuali înlocuiește modelele și creatorii de conținut umani. În rețelele sociale, realitatea a devenit un material care se editează: fotografiile se retușează, vocile se sintetizează, chipurile se compun digital. Din această estetică a controlului s-a născut o industrie profitabilă, în care personajele create integral pe computer ajung să domine marketingul și divertismentul global.
Fenomenul, apărut la intersecția dintre grafică 3D, inteligență artificială și publicitate, s-a transformat rapid din experiment în afacere. Lil Miquela, Shudu Gram, Imma sau Noonoouri au milioane de urmăritori și contracte cu branduri internaționale. Aceste figuri nu dorm, nu îmbătrânesc, nu greșesc și nu cer onorarii.
Primul val a început în 2016, când compania americană Brud a lansat-o pe Lil Miquela Sousa, o „tânără” cu trăsături latine, prezentată drept artistă și icon fashion. A debutat discret pe Instagram, cu fotografii „obișnuite” și mesaje sociale, iar succesul a venit repede: colaborări cu Prada, Calvin Klein, Samsung. În 2018, o campanie în care apărea sărutându-se cu Bella Hadid a atras controverse și a consacrat modelul de influencer virtual, notează bromsgrovestandard.co.uk.
În 2017, fotograful britanic Cameron-James Wilson a creat-o pe Shudu Gram, un „supermodel” 3D care a fost inițial perceput drept real. Dezvăluirea a deschis o discuție etică: un artist alb profitase de estetica unui personaj de culoare. În Asia, fenomenul a luat amploare. În Japonia, Imma a devenit imagine pentru IKEA și Puma, iar în Coreea de Sud, Rozy Oh a depășit un milion de dolari în contracte publicitare.
Avatarurile digitale sunt programate pentru perfecțiune și control. Ele nu obosesc, nu provoacă scandaluri și nu se abat de la tonul impus de brand. Într-o piață saturată de influenceri umani și riscuri de reputație, avantajul e evident: un personaj artificial poate fi modelat în detaliu.
Potrivit Influencer Marketing Hub, campaniile cu influenceri virtuali au crescut cu peste 300% între 2020 și 2024, iar valoarea globală a pieței ar putea depăși 15 miliarde de dolari până în 2030. Platforme precum MetaHuman, Soul Machines sau Synthesia produc deja avataruri hiperrealiste, controlate de AI conversațională sau de operatori umani.
Pentru publicitate, aceste personaje sunt instrumente precise. Pot fi proiectate să reflecte o anumită vârstă, etnie, atitudine sau orientare, fără imprevizibilul omului. Într-o cultură dominată de imagine, autenticitatea se transformă într-un scenariu regizat. Lil Miquela „vorbește” despre anxietate, iubire sau activism, dar emoția e simulată, atent calibrată pentru engagement.
Cercetări recente arată că publicul dezvoltă atașamente față de acești influenceri virtuali comparabile cu cele pentru vedete reale. „Idolii digitali” oferă relații fără riscuri: nu dezamăgesc, nu reacționează agresiv, nu îmbătrânesc. Pentru tinerii crescuți online, devin substitut emoțional și reper estetic. Standardele vizuale impuse de aceste modele perfecte amplifică presiunea socială asupra imaginii corporale și a succesului aparent.
Riscuri ascunse
Riscurile nu sunt doar psihologice. Avatarele pot fi folosite pentru propagandă sau manipulare subtilă. O investigație Reuters Institute din 2024 a arătat că unele conturi de influenceri virtuali din Asia Centrală au fost implicate în campanii de dezinformare proguvernamentală.
Schimbarea afectează și piața muncii creative. Companii precum DeepAgency oferă deja servicii de „modeling virtual”, iar Fable Studio dezvoltă proiecte capabile să creeze seriale animate cu personaje și dialoguri generate integral de AI. Apar întrebări juridice: cine deține drepturile asupra unui avatar? Ce se întâmplă când imaginea cuiva real e folosită fără acord?
În plus, industria tinde să se concentreze în jurul marilor companii de tehnologie, care controlează producția și distribuția acestor entități. În căutarea perfecțiunii, diversitatea devine decor, iar gustul e redus la algoritm. Personajele digitale seamănă tot mai mult între ele: piele impecabilă, simetrie, neutralitate.
Noile generații de AI, precum GPT-5, le oferă deja autonomie: pot scrie texte, crea imagini, răspunde la comentarii și gestiona conturi sociale. Startup-ul Futureverse a prezentat în 2025 un „creator autonom” care administrează un cont de TikTok fără intervenție umană.
În România, fenomenul e la început. În 2024, o companie locală a lansat AVA, un influencer virtual pentru campanii de sustenabilitate. În paralel, la nivel european se discută reguli privind etichetarea clară a conținutului generat de AI, prevăzute în propunerile pentru AI Act.
Legislația însă abia ține pasul. Într-o lume globalizată, un avatar poate fi lansat de oriunde, iar responsabilitatea devine difuză. Realitatea se diluează în reprezentare, iar emoția devine un produs de marketing.
În această epocă, adevărul se negociază, iar conexiunea umană se reproduce algoritmic. Nu mașinile ne cuceresc, ci imaginile care par mai reale decât noi.
